de Roxana NĂSTASĂ
Singurul palat construit acum mai bine de 100 de ani din orașul Vaslui, Palatul Mavrocordat, este martorul evenimentelor socio-politice și culturale care s-au petrecut în această urbe. Despre istoria acestei clădiri, Casa Marocordat, ajunsă ulterior Cercul Militar „Constantin Prezan”, iar mai apoi Paltul Copiilor sau Clubul Elevilor cum este cunoscut astăzi, ne-a povestit muzeograful Laurențiu Chiriac.
„Situat alături de Casa Ghica, pe artera principală a orașului, acesta a fost proprietatea familiei Mavrocordat, familie fanariotă cu rădăcini adânci în Imperiul bizantin și care a dat țării noastre șase voievozi. Istoria Casei Mavrocordat începe în anul 1885, când Constantin Mavrocordat, fiul domnitorului Constantin Mavrocordat, a cumpărat moșia Vasluiului de la urmașii Nataliei Șubin, născută Ghica, ultima fiica a domnitorului Moldovei. Mavrocordat era atunci proprietarul unei fabrici de cărămidă și țiglă. În 1880, a ridicat actualul edificiu cu materiale de la propria fabrică, pe artera principală a orașului fiind inițial o construcție de zidărie și cărămidă dezvoltată pe un subsol parțial și un parter” povestește Laureníu Chiriac. De la Casa Mavrocordat, după câteva zeci de ani, clădirea-monument a ajuns Cercul Militar „Constantin Prezan”, locul unde militarii își desfășurau manifestările cultural-artistice.
„În 1934, Ministerul Apărării Naționale a hotărât cumpărarea unui imobil pentru instalarea Cercului Militar al Garnizoanei Vaslui. În acest context, George Mavrocordat (ca procurator al mamei sale, Vera Mavrocordat – care locuia atunci la Nisa) a trimis o scrisoare-ofertă de vânzare a palatului către acest minister, vânzându-l în cele din urmă pe 1.500.000 lei. La 27 mai 1935 în imobilul cumpărat a avut loc inaugurarea Cercului Militar «Constantin Prezan» al ofițerilor din garnizoana Vaslui. Cumpărarea s-a făcut la insistența și cu sprijinul mareșalului Constantin Prezan, cel care și-a amenajat acolo și o cameră pentru locuit” a mai spus Laurențiu Chiriac.
Începând cu 1 decembrie 1956, în fostul Palat Mavrocordat, ulterior Cercul Militar, a funcționat și funcționează Palatul Copiilor (Clubul Elevilor), aparținând de Ministerul Educației și Cercetării. La început au funcționat șase cercuri pentru elevi, dar în cei peste 50 de ani de existență instituția și-a diversificat mereu activitatea, ajungând la peste 30 de cercuri, elevii având posibilitatea să se afirme în diferite domenii.
Dispunând de un colectiv minunat de cadre didactice, Palatul Copiilor din Vaslui este astăzi un fel de școală a talentelor, a pasiunii și măiestrei elevilor care creează un fascinant univers al copilăriei. Din păcate, acest univers frumos e umbrit de starea în care se află în prezent clădirea. Trecerea anilor și nepăsarea oamenilor au afectat profund structura de rezistență și înfățișarea generală a acestei importante clădiri-monument din urbea Vasluiului.
Povestea reabilitării Palatului
La reabilitarea Paltului Copiilor a lucrat firma ieșeană SC Impex Romcartel SA Iași, care, a părăsit șantierul fără a proteja lucrările executate, lăsându-l de izbeliște, în imposibilitatea de a fi renovat de către altă firmă. Au urmat procese peste procese, legislația în domeniu, permițând termene de judecată fără număr timp în care obiectivul patrimoniu vasluian se afla în continuare într-o stare defectuoasă.
Proiectul de reabilitare a Palatului Copiilor Vaslui a început în 1998. În acel an, SC Provas SA Vaslui estima suma necesară reabilitării imobilului la 4,5 milioane lei (fără TVA). De la realizarea proiectului propriu-zis până la organizarea licitației au trecut zece ani, astfel că abia în 2008 s-au demarat procedurile de licitație. Contractul a fost încheiat pe 3 noiembrie 2011, suma licitată fiind de 5,1 milioane lei, fara TVA. Valoarea a fost indexată cu diferența de TVA, modificată de la 1 iulie 2010, la suma de 5,28 milioane lei. Întreaga sumă calculată însă ochiometric, dar s-a uitat că imobilul supus reabilitării este monument de patrimoniu național, caz în care lucrările de reabilitare trebuie executate de specialiști în domniu și costă foarte mult. După alte analize și experitize, s-a stabilit că pentru a încheia lucrarea ar mai fi nevoie de alte13 milioane de lei. În aceste condiții, Ministerul Educației și Cercetării s-a retras din proiectul deja început. Nemaifiind fonduri, constructorul a oprit lucrările și le-a “conservat”. Adică le-a lăsat în paragină.
Primele conflicte dintre constructor și locatarii Palatului au început la scurt timp după începerea lucrărilor. Deși au fost rugați să lucreze pe porțiuni reduse, pentru a nu perturba toată activitatea profesorilor, muncitorii firmei au început să decoperteze masiv pereții clădirii, suspiciunea conducerii fiind aceea că firma dorea să lucreze pe suprafață mare pentru a încasa bani mai mulți. Mai mult, în spațiile în care au lucrat au distrus mobilierul din dotarea instituției. Inclusiv lambriul vechi ca și sediul Palatului Copiilor a fost avariat, fiind depozitat în subsolul clădirii, în condiții deplorabile. Șantieriștii au demolat sobele vechi din palat, dar au uitat să acopere găurile create în acoperiș. Salariații firmei de construcții au lucrat la perții din pod, lăsând în urma lor câteva sute de kilograme de deșeuri, pe care salariații Palatului le-au coborât la parter, pentru a preveni apariția unei rupturi la nivelul tavanului. Acum, din cele 18 cercuri care funcționează în cadrul instituției, doar opt își desfășoară activitatea în imobilul monument. Ce se va alege până la urmă de acest obiectiv al urbei noastre, va rămâne de văzut.
