Legendele Bârladului – Bârlădeanca Nathalia Dimopol – Miss România 1902

de Simona MIHĂILĂ

„O față albă ca zăpada, încadrată de un păr negru ca abanosul, ochii mari, verzui, în formă de migdale umbriți de gene lungi, mătăsoase – ochi care vorbeau – o figură distinsă – aristocratică, mereu zâmbitoare, atrăgeau atenția și simpatia de la prima vedere. Un corp de proporții armonioase completa această excepțională frumusețe, iar eleganța și gustul îmbrăcăminții îi integrau frumusețea precum o ramă frumoasă întregește un tablou frumos” – iată portretul zugrăvit de colegul de bancă al fiului „celei mai frumoase femei din România”. Pe lângă frumusețea sa răpitoare, Nathalia Dimopol a strălucit și în carieră, fiind prefect de Tutova între 1900 și 1904, funcție pe care o deținuse și tatăl său, avocatul Costache Nanu, un ilustru om politic al Bârladului.

„Legendele Bârladului”, serialul prin care ziarul nostru v-a invitat în urmă cu o lună, să colindăm împreună pe cărările Bârladului de altădată, a simțit mirosul lui martie – luna florilor, a mărțișorului și a femeii. Este motivul pentru care o vom onora dedicând acest episod frumuseții și feminității.
Fiindcă, și la acest capitol, Bârladul are cu ce să se mândrească, fiind unul dintre orașele care a dat o Miss România. Frumoasa Nathalia Dimopol a fost cea care a înscris urbea, în 1902, în filele de aur ale istoriei frumuseții și a eternului feminin din țara noastră. Chipul său minunat, imortalizat într-o fotografie apărută într-un calendar bucureștean editat în acel an, a încântat privirile românilor. Fotografia era însoțită de mențiunea „Cea mai frumoasă femeie din țară”.
Dintre toate documentele care au consemnat acest eveniment, singurul care a rezistat în timp este ziarului „Vocea Tutovei”, una dintre cele mai longevive publicații regionale, care a apărut săptămânal, timp de 19 ani.
Într-un articol publicat aici în 1941, articol scos la lumină de istoricul Gheorghe Clapa și semnat de un apropiat al frumoasei Nathalia, un avocat pe nume Nicolae Iliescu, autorul o numea „o podoabă din trecutul apropiat”.
„Calendarul avea dreptate, căci o femeie mai frumoasă nu s-ar fi putut închipui. O față albă ca zăpada, încadrată de un păr negru ca abanosul, ochii mari, verzui, în formă de migdale umbriți de gene lungi, mătăsoase – ochi care vorbeau – o figură distinsă – aristocratică, mereu zâmbitoare, atrăgeau atenția și simpatia de la prima vedere. Un corp de proporții armonioase completa această excepțională frumusețe, iar eleganța și gustul îmbrăcăminții îi integrau frumusețea precum o ramă frumoasă întregește un tablou frumos”, își amintește avocatul Iliescu.
Nathalia Dimopol se trăgea dintr-o familie de vază a locurilor. Era fiica unui ilustru om politic, avocatul Costache Nanu, organizator al școlii primare din Bârlad, președintele Tribunalului Tutova, prefect de Tutova, Făciu și Tecuci, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului României.
Frumoasa Nathalia pare să fi moștenit ambițiile tatălui, documentele istorice menționând-o și pe ea drept „prefectoriță” de Tutova în perioada 1900 – 1904.
„Nathalia Dimopol a avut și o educație aparte, dar și maniere alese. Mintea ei era, de asemenea, la înălțimea frumuseții. Conversațiile cu ea aveau un farmec deosebit și menținut întotdeauna la un nivel ridicat și demn. Era de o amabilitate desăvârșită și, întotdeauna, erai primit cu o privire dulce, care te cucerea”, nota avocatul Nicolae Iliescu în ziarul „Vocea Tutovei”.

Viața zbuciumată a fostei Miss România

Trebuie spus că acest avocat a crescut în apropierea frumoasei Nathalia Dimopol, fiind colegul de bancă, la Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu”, al fiului ei cel mare, Teodor Dimopol. El își amintește că anii cât a fost „prefectoriță”, au fost apogeul frumuseții și influenței Nathaliei”: „Serbările, balurile, teatrele, pick-nicurile organizate de ea, aveau un deosebit gust, ea era obiectul atenței și admirației generale. În fiecare sâmbătă spre seară, avea zi de primire în casa ei din Munteni, casă de o sclipitoare curățenie și unde se întrunea societatea cea mai aleasă din Bârlad, iar curtea unde acum cresc plopușori, era plină de cupeiele și trăsurile din acel timp”.
Nathalia Dimopol avea o moșie și la Movileni. „Cel care avea posibilitatea să stea câteva zile la Moșia Movileni, rămânea încântat de primirea aleasă ce i se făcea și acolo, de onorurile care îl copleșeau și care reaminteau ospitalitatea tradițională a boierilor moldoveni”, scria avocatul în „Vocea Tutovei”.
Pe cât de frumos îi era chipul și caracterul, pe atât de amari i-au fost anii maturității. Avocatul Iliescu și-o amintește pe Nathalia Dimopol în postura de mamă doborâtă de tragedia de a-și fi îngropat fiul mai mare. Acesta s-a stins în timpul studenției, chiar în brațele mamei sale.
Loviturile pe care soarta i le-a dat nu s-au oprit aici: „A mai pierdut și pe fiul cel mai mic, apoi a dispărut primul soț al fiicei sale, doamna Virginia Dimopol, decedat la 25 de ani”.
Nathalia Dimopol, cea care a vrăjit prin frumusețe și distincție, a trebuit să înfrunte încă o palmă a destinului care a făcut-o să-și petreacă ultimii ani ai vieții în cărucior. O boală i-a adus paralizia picioarelor, așa încât nu și-a mai revenit niciodată.
Fosta glorie a frumuseții a murit în 1939, la vârsta de 71 de ani, în casa ei de lângă fosta clădire a Poștei. Familia a înmormântat-o în satul Movileni, alături de fiul său cel mare.