Schilodit în timpul serviciului la Rulmenți Bârlad!

de Răzvan CĂLIN

De aproape trei ani, bârlădeanul Costel Costandache (fost salariat al SC Rulmenți SA) trăiește un calvar de nedescris după ce în 2012 a fost la un pas de a-și pierde un picior ca urmare a unui accident de muncă. Pensionat pe caz de boală din cauză că a fost clasificat ca având gradul de handicap II cu incapacitate totală de muncă, omul a ajuns să-și cheltuie aproape toate resursele financiare în încercarea de a-și salva piciorul rănit. Culmea este că Rulmenți SA nu i-a întins nici o mână de ajutor și nu i-a oferit nici măcar un leu. Omul a depus plângere penală, însă ancheta trenează din varii motive, care mai de care mai legale, dar în același timp absurde.

Ceea ce vă vom prezenta în cele ce urmează este povestea unui om, un muncitor la SC Rulmenți SA Bârlad, care a ajuns (după aproape 40 de ani de muncă constită) să fie aruncat ca o măsea stricată, singura sa ”vină” fiind că în urmă cu aproape trei ani a rămas schilodit pe viață din cauza unui accident de muncă. Este vorba despre Costel Costandache, în vârstă de 58 de ani, fost salariat (galvanizator) al Secției Colivii din cadrul Rulmenți Bârlad. Calvarul său a început pe 15 august 2012, când neșansa a făcut să cadă victimă unui accident de muncă.

”Eram schimbul II în ziua respectivă, iar accidentul s-a petrecut în jurul orei 15. 30. Trebuia să manevrăm cu ajutorul unei macarale niște colaci de oțel (materie primă pentru confecționarea rulmenților, n.r.). Colegul meu, Stan Petrică, a fost cel care a manevrat macaraua ce ridica și transporta colacii de oțel. La un moment dat, eu mă apucasem să fac curățenie la locul de muncă, în sensul că strângeam resturile de ambalaj de la colacii de oțel. Exact atunci, din cauză că a manevrat necorespunzător podul rulant, un val de oțel s-a răsturnat și mi-a venit peste piciorul drept”, ne-a povestit Costandache. Urlând de durere, omul i-a cerut colegului să manevreze din nou podul rulant pentru a-i lua de pe picior valul de oțel ce cântărea peste 800 de kilograme. Din păcate, acesta s-a pierdut cu firea și a alergat speriat să-i alerteze și pe ceilalți muncitori din secție. Minutele care au urmat aveau să fie hotărâtoare pentru soarta lui Costandache. Pe de o parte, reacția colegilor săi, așa cum vom vedea, nu a fost chiar cea mai indicată, ba dimpotrivă i-a făcut mai mult rău bietului om.

”Când au venit și ceilalți colegi, au încercat să ridice valul de oțel cu ajutorul unei răngi. Au făcut acest lucru în două rânduri și de fiecare dată nu au putut. Așa că mi-au scăpat valul de oțel peste picior de încă două ori de mi-au sfărâmat osul piciorului în bucățele mici. S-au mirat și doctorii de la spital când au văzut că osul îmi era sfărâmat în bucăți mici ca bobul de orez. Abia când le-am povestit cum au încercat să mă salveze colegii au realizat și medicii de ce era osul atât de zdrobit”, ne-a mai spus Costandache.

Fostul ”irebist” este vizibil marcat și acum când este nevoit să rememoreze acele clipe de groază și durere. Dar necazurile sale nu aveau să se oprească aici. Cu stupoare am aflat că în plin secol XXI omul a fost privat de asistență medicală de specialitate din simplul motiv că la Rulmenți Bârlad nici ambulanțele simple și nici echipajele SMURD nu au voie să intre în fabrică. Orice s-ar întâmpla cu salariații întreprinderii, nimeni nu are voie să intervină decât echipajul propriu de ambulanță. Acum să nu vă gândiți că Rulmenți Bârlad ar avea în dotare cine știe ce ambulanță ultimul răcnet, dotată cu echipament de intervenție de ultimă generație și cu un personal specializat direct de Raed Arafat. Nici vorbă! Au o pârlită de Dacie Break, antică și de demult, pe care doar au vopsit-o frumos ca să semene cu o ambulanță. Cât despre ”personalul de specialitate” care deservește această ”complexă” mașinărie vă spunem doar atât: în cazul lui Costandache, la fața locului au ajuns unul dintre pompierii fabricii (care o face și pe șoferul) și asistenta de la cabinetul medical al societății. După ce, finalmente, au reușit să-l scoată de sub valul de oțel, omul a fost suit în așa zisa ambulanță de la Rulmenți SA și transportat la Spitalul municipal de urgență ”Elena Beldiman”. Nici măcar nu s-a obosit vreo cineva să sune la 112 pentru a solicita un echipaj profesionist de la Stația de Ambulanță Bârlad sau SMURD, pentru că regulile impuse de conducerea fabricii interzic cu strășnicie așa ceva.

Cu piciorul făcut ferfeniță din cauza unui cumul de erori umane, calvarul lui Costandache avea să ia o nouă turnură. Au urmat aproape trei ani în care omul a stat mai mult prin spitale și a fost supus mai multor intervenții chirurgicale în încercarea de a-i fi salvat piciorul. Lucru care nu poate spune nici acum că s-a întâmplat, drept pentru care a și fost pensionat pe caz de boală, fiind clasificat drept persoană cu gradul de handicap II cu incapacitate totală de muncă. Altfel spus, omul s-a ales și cu un picior schilodit și nici nu a mai putut munci pentru a-și câștiga pâinea. Mai trist este că se află în pericol de a-și pierde piciorul. Are nevoie de o nouă intervenție chirurgicală, care ar putea fi făcută la Spitalul Militar din București. Însă, omul a ajuns la fundul sacului căci toate resursele sale financiare s-au topit de-a lungul celor aproape trei ani de chin. Colac peste pupăză, în timpul deselor sale internări, Costandache s-a pricopsit și cu stafilococul auriu, pe care l-a luat dintr-unul din spitalele prin care s-a perindat.

”Am vorbit deja la Spitalul Militar pentru a-i face un transplant de os și o intervenție de chirurgie plastică reparatorie, dar nu ne primește nimeni pentru că soțul meu este infectat cu stafilococul auriu. Iar tratamentul pentru stafilococul auriu este foarte costisitor”, ne-a spus Mitrița Costandache, soția lui Costel Costandache.

Rulmenți Bârlad a refuzat să-l ajute

Este, poate, una dintre cele mai revoltătoare și anacronice situații: după ce că omul s-a pricopsit cu stafilococul auriu într-un spital din România, același sistem sanitar bolnav îl privează de dreptul elementar de a-și rezolva problemele de sănătate. La fel de strigător la cer este și faptul cei de la Rulmenți Bârlad nu s-au sinchisit să-i ofere omului vreun sprijin financiar, deși s-a accidentat în timp ce era la serviciu (doar cei de la sindicat i-au oferit câteva sute de lei). Iar vina producerii accidentului aparține atât firmei, cât și salariaților implicați în acest accident. De altfel, în urma anchetei derulate, Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Vaslui a dispus, printre altele: ”proiectarea, realizarea, montarea și punerea în funcțiune a unui rastel pentru depozitarea în siguranță a colacilor de oțel” în atelierul unde a avut loc accidentul. Cei de la ITM l-au mai găsit vinovat și pe Petrică Stan, pe care l-au și propus pentru o sancțiune administrativă și disciplinară. Însă, nu tu răspundere penală și, mai ales, nici un fel de sancțiune împotriva Rulmenți SA!. Așa se explică cum de atunci când soția lui Costandache s-a dus la Rulmenți să ceară sprijin, i s-au închis toate ușile în nas, spunându-i-se sec: ”Soțul dumneavoastră nu mai are nici o treabă cu noi!”.

Este de neînțeles cum de nici o instituție a statului nu s-a sesizat până acum și să verifice acest caz așa cum trebuie, căci semnele de întrebare sunt multe. Cum de este posibil să interzici accesul unei ambulanțe pentru a oferi primul ajutor unor oameni doar pentru simplul motiv că așa au vrut mușchii acționarilor turci de la Rulmenți SA? Din câte știm în România fiecărui cetățean îi este garantat prin Constituție dreptul la asistență medicală, iar asta înseamnă inclusiv ajutorul medical de urgență.

De altfel, medicul Aurora Popa, directorul Serviciului de Ambulan Județean (SAJ) Vaslui, a fost cît se poate de explicită: ”Din păcate, suntem legați de mîini și de picioare în astfel de situații. Am mai avut un caz la Rulmenți Bârlad, în urmă cu ceva timp, fiind vorba despre un muncitor care a suferit un stop cardio-respirator. Pur și simplu nu ne-au permis accesul în incinta fabricii fabricii, spunând că nu avem voie că este domeniu privat. A trebuit să așteptăm să ni-l aducă ei la poartă”.

Costandache nu s-a lăsat și a făcut plângere penală împotriva tuturor celor care s-au făcut vinovați de producerea accidentului, inclusiv Rulmenți SA. Dar procurorii bârlădeni au decis că singurul care poate fi tras la răspundere este Petrică Stan. Chiar și așa, Costandache reclamă faptul că procurorii au tergiversat cercetările în acest dosar. Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad i-a pretextat că sunt necesare noi investigații și expertize de specialitate. Însă, omul a fost (și pe bună dreptate!) contrariat când a văzut ce expertiză au cerut procurorii bârlădeni: ”Am aflat că Parchetul a cerut date de la Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului. N-am înțeles prea bine pentru ce le trebuie așa ceva. Vor cumva să vadă dacă nu cumva o fi fost vreun cutremur în momentul în care am fost rănit și că de asta o fi căzut colacul de oțel peste mine?”.

Nici noi n-am înțeles prea bine această cerere, dar cert este că încurcate sunt căile justiției românești! Un lucru este clar în toată această poveste: un muncitor de la Rulmenți Bârlad a rămas schilodit pe viață în urma unui accident de muncă, iar firma nu s-a obosit să-i dea o mână de ajutor deși este direct răspunzătoare pentru cele întâmplate.

Am fi dorit să aflăm și punctul de vedere al Rulmenți Bârlad, însă Cătălin Ghenadie, director Resurse Umane, nu a fost de găsit. Redactorii EstNews au încercat să ia legătura telefonic cu acesta, ba chiar i-au lăsat un mesaj și secretarei acestuia care ne-a promis ca i-l va transmite, însă până la închiderea ediției Ghenadie nu ne-a contactat.