de Răzvan CĂLIN
Este ultima găselniță gândită de guvernanți, care a stârnit un val de nemulțumiri atât în rândul personalului din baruri și restaurante, cât și din partea clienților.
La mijlocul săptămânii trecute guvernul condus de Victor Ponta a emis o ordonanță de urgență prin care, de acum înainte, bacșișul va fi impozitat cu 16%. Una dintre explicațiile oferite de premierul Ponta a fost aceea că odată cu legiferarea bacșișului, oamenii nu vor mai fi obligați ”să lucreze ilegal”. O explicație mai mult decât tâmpă care nu vine decât să sublinieze ideea că actuala guvernare, în goana nebună pentru a aduce fonduri la bugetul de stat, este dispusă să ia și pielea de pe contribuabili.
Conform actului normativ, banii pe care clienții îi lasă bacșiș vor fi înregistrați pe bon fiscal separat (pentru a nu se aplica TVA) și vor fi impozitați cu 16%. Mai departe, ordonanța lasă la latitudinea angajatorului modul în care va utiliza bacșișurile. Astfel, acesta va avea posbilitatea să păstreze sumele de bani rezultate din bacșiș pentru a acoperi unele costuri curente, ori le va distribui angajaților pe post de stimulent. Este o altă măsură aberantă cu care vine această ordonanță de guvern. În același timp, angajatul va fi obligat ca la intrarea în serviciu să declare și să înregistreze sumele de bani pe care le are la el într-un registru special. Altfel, riscă să fie amendat.
După cum era și de așteptat, această ultimă găselniță a actualei guvernări a stârnit un val de reacții negative din partea populației. Bârlădenii, la fel ca și mare parte din cetățenii acestei țări, s-au arătat consternați și iritați de acest nou bir și mulți dintre cei cu care am stat de vorbă privesc totul de ca și cum statul român le-ar băga mâna în buzunar cu forța. Reporterii EstNews au stat de vorbă cu câțiva dintre reprezentanții categoriilor profesionale ce sunt vizate de această ordonanță de guvern și care vor avea cel mai mult de suferit. Ne referim aici atât la barmani, ospătari, chelneri, cât și la frizeri, coafori, cizmari, etc. Nu în ultimul rând a fost interesant și punctul de vedere al unor simpli cetățeni, pe care i-am abordat din perspectiva clientului.
„O aberație”
”Eu vă garantez că nimeni nu va proceda așa cum cere ordonanța pentru că totul este o aberație. Unde Dumnezeu s-a mai văzut să dau bon fiscal pentru bacșișul pe care mi-l lasă omul!? Adică eu dacă fac 10 lei într-o zi, statul îmi ia 1,6 lei și eu rămân cu 8,4 de lei. Dar cu ce drept să-mi ia statul de două ori rodul muncii mele? Nu îmi impozitează odată salariul pentru care muncesc cinstit lună de lună? Ne obligă să declarăm banii cu care intrăm la muncă și dacă ne prind că avem în buzunare bani nedeclarați, ne amendează. Păi, adică, cei de la ANAF or să îmi bage mâna în buzunar, îmi vor face percheziție corporală? Nu cred că se poate așa ceva, nu cred că e legal!”, ne-a mărturist Alex, un tânăr în vârstă de 32 de ani care lucrează ca barman la un bar din oraș.
Mariana este frizeriță de peste 20 de ani și nu a reușit să găsească pentru noi o explicație logică la acest nou bir impus de statul român: ”Lucrează de atâția ani în domeniul ăsta și, ca fiecare, am reușit să-mi fac o clientelă proprie. Sunt oameni care vin de ani buni și se tund la mine doar pentru simplul fapt că sunt mulțumiți de serviciile mele. Pentru asta, recunosc că îmi lasă un ban în plus față de tariful oficial afișat la vedere. Iar eu plătesc corect toate impzitele și taxele pe care le cere statul. Acum să vii tu, statul român, să îmi bagi mâna în buzunar, cu forța și să mă obligi să-ți dau parte și din ciubucul pe care oamenii, clienții mei, mi-l lasă în mod benevol! Mi se pare o tâmpenie și chiar o lipsă de respect față de noi, cei care muncim de dimineața până seara ca să ne câștigăm un traiu cât de cât decent”.
„Știți, e ca și cum ai impozita pomana care se dă pe la biserici!”
”Chestia asta pe care au scornit-o acum e de ca și cum mi-ar impozita banii pe care mi-i dă mama sau tata, din când în când, atunci când nu prea reușesc să mă mai descurc cu banii. Dacă mie clientul vrea să îmi lase un bacșiș, atunci asta mă privește doar pe mine și pe el, iar statul român nu are nici un drept să se bage. Știți, e ca și cum ai impozita pomana care se dă pe la biserici! Și apoi, mă apucă râsul când aud că cică bacșișul va fi la mâna angajatorilor. Păi care patron va fi prost să-mi dea bacșișul? Repede o să spună (că dacă îi dă voie legea) că oprește banii ca să acopere cine știe ce cheltuieli apărute. Sau cum adică să ne dea banii drept recompensă? Cum va împărți el banii ăștia? Păi, poate eu fac mai mulți sau mai puțini bani din bacșișul decât alți colegi de ai mei!”, ne-a mai spus Bogdan, chelner la un restaurant din Bârlad.
Ordonanța în cauză este privită cu aceeași reticență și de către cei aflați în postura simplilor clienți. Mare parte dintre cei cu care am stat de vorbă au admis că actul normativ este gândit prost, lasă loc multor interpretări subiective și una peste alta frizează absurdul.
”Mie, una, mi se pare o idioțenie să mă obligi pe mine, ca și client, să plătesc încă odată un serviciu, pe care l-am plătit deja. Din punctul meu de vedere bacșișul este rezultatul unei satisfacții personale. Vorbim aici de o relație interpersonală, între doi oameni care au interacționat temporar. Păi eu dacă vreau să îi las unui chelner sau coafezei mele un ciubuc, atunci asta mă privește doar pe mine și pe el. Cu ce drept să vină statul român să-și ceară parte din banii mei, pe care eu îi dau benevol ospătarului sau coafezei? Bun, dar atunci ce facem cu medicii sau asistentele medicale care, practic, te obligă să le dai bacșiș, căci altfel te lasă să mori cu zile în spital?”.
În loc de concluzie, vă propunem să facem un arc peste timp și să vorbim foarte pe scurt despre o situație existentă în Țările Române (Moldova și Țara Românească) prin secolul XVII. La vremea respectivă, a existat o dare – intitulată fumărit – care era percepută bieților țărani pentru fiecare coș de fum al caselor în care locuiau. Ei, ceea ce încearcă acum să facă seamănă izbitor de mult cu vremurile din secolul XVII și mulți se întreabă deja dacă nu cumva ne-om trezi că ni se va impozita și aerul pe care îl respirăm. Un scenariu deloc science-fiction dacă ne gândim că România ocupă un loc fruntaș printre țările din Europa cu o rată de taxare foarte mare, cu un regim fiscal extrem de împovărător. În România, rata totală de taxare ajunge la 43% din profit, în vreme ce în Marea Britanie taxele și impozitele sunt de maxim 34%, în Elveția la 29% sau Danemarca cu doar 27%. Vă mai spunem doar că în România, o companie plătește 39 de taxe, față de doar 4 în Norvegia și Suedia, 7 în Franța și 10 în Danemarca.