Ce părere au politicienii despre… Politica bacșișului

de Alex SAVA și Simona MIHĂILĂ

Deși cei mai mulți politicieni recunosc că obișnuiesc să dea bacșiș pentru anumite servicii, puțini sunt cei care pot spune că au primit bon fiscal pentru sumele „șpaga” oferită de la intrarea în vigoare a OUG 8/2015, care reglementează impozitarea banilor lăsați de clienți în mod voluntar. Mulți dintre politicienii intervievați de reporterii Est News spun că de când a început să producă efecte actul normativ menționat nici nu au avut ocazia să dea bacșiș. Alții au recunoscut franc ori voalat că au dat, dar nu au primit bon fiscal și nici nu au cerut. Ce e mai important însă e că foarte mulți politicieni nu sunt de acord cu impozitarea bacșișului, din motive mai mult sau mai puțin obiective ori definite. De altfel, trebuie spus că a lăsa bacșiș este o chestiune pe care codul bunelor maniere o încadrează între obiceiurile oamenilor bine-crescuți. Este indicat, spune deontologia omului de lume să lăsăm bacșiș ospătarilor, portarilor, cameristelor, taximetriștilor, frizerilor, garderobierilor, plasatoarelor, ghizilor, liftierilor, hamalilor, bucătarilor, recepționerilor de hotel etc., chiar dacă serviciile localului sunt incluse în nota de plată. Minimul 10%, dar nu mai mult de 20%.

Vinerea trecută, a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 8/2015, prin care se reglementează impozitarea bacșișului. Practic, orice bănuț lăsat ospătarului, taximetristului etc., trebuie fiscalizat. Asta preuspune trecerea sa prin casa de marcat și, evident, impozitarea prin deducerea cotei unice.

Inițiativa impozitării bacșișului a fost salutată în unele medii și hulită în altele. La Vaslui, foarte puțini patroni au operat pe casele de marcat modificările cuvenite astfel încât să poată elibera bonuri pentru bacșiș. Mulți dintre ei, ca și politicienii, de altfel, consideră bacșișul o chestiune ce ține mai mult de legea bunului simț decât de cea fiscală.

Dumitru Buzatu, președintele Consiliului Județean Vaslui și președintele PSD Vaslui, recunoaște că obișnuia să dea bacșiș, dar spune plin de obidă că acum nu mai are cui să dea.

„Acuma nu mai am cum să mai dau că nu am cui. Bacșișul era ultima chestie din lume pe care o mai aveam de rezolvat și iată că am rezolvat-o și pe asta. Dacă legea spune că trebuie impozitat, îl impozităm și gata! Dar nimeni nu mai primește”, spune Buzatu.

Îl contrazice însă colegul său Vasile Mihalachi: „ Eu nu prea am văzut români care să refuze bacșișul. Și nici nu cred că am să văd vreodată”.

Despre impozitare, Mihalachi are o părere care ar putea fi în contradicție cu legea: „Ce bon? Iei banii și îi bagi în buzunar!”.

Ce e de remarcat în textul ordonanței în discuție e că angajatul nu are niciun instrument de luptă împotriva patronului care nu vrea să-i dea bacșișul la finalul turei, când se emite raportul de casă. Nici politicienii vasluieni nu văd o soluție favorabilă angajatului.

„Eu nu sfătuiesc pe nimeni să-și ia la bătaie patronul”, mai spune Dumitru Buzatu.

Corneliu Bichineț (PNL) spune că și el are un obicei din a da șpagă, dar că de când a intrat în vigoare ordonanța nu a mai dat. Pentru că nu a mai avut, sărmanul, nu de alta!

„Dau bacșiș întotdeauna, când am. Dacă sunt mulțumit de cum se comportă un ospătar, de exemplu, simt nevoia să îl recompensez cumva. Să fiu și mai concret: mănânc de două-trei ori pe săptâmână, la prânz, la un restaurant și fetele de acolo sunt cât se poate de politicioase și se comportă civilizat. Așa că mi se pare firesc ca în loc de 12 lei cât costă meniul să las 15, deoarece, oricum trei lei mi-i ciugulesc cerșetorii până la serviciu. (…) Săptămâna trecută nu am mâncat că nu am avut bani. Dacă în gară cineva te ajută când ai mai multe bagaje, e firesc să-i dai ceva. Dar omul are chitanțier?!?”, se întreabă Bichineț.

Și senatoarea Doina Silistru spune că obișnuia să dea bacșiș, dar de când cu impozitarea asta, nu a mai ieșit nicăieri. Nu că n-ar mai da, dar nu a avut ocazia.

„Da, las câte un bânuț pe unde mă duc. Nu prea mă duc des. În principiu, las 6-10% din notă. Nu am fost nicăieri. Nici măcar o pizza nu am cumpărat. Nu am timp nici să umblu”, a spus ea.

Ca și cei mai sus citați, nici Doina Silistru nu este tocmai de acord cu inițiativa impozitării bacșișului: „Nu a fost bine pregătită această situație. Întâi trebuia foarte bine explicat. Trecerea bruscă a dat peste cap buna intenție. (…) Proiectul efectiv pe bacșiș eu nu l-am văzut, urmează să vină la noi la Senat. Noi o mai putem regla”.

Până la o regla, în Senat, conservatorii sunt convinși că bacșișul se va da… pe sub mână.

„O să se transforme bacșișul în șpagă. Nu știu de unde să mai scoată bani cu impozitele. Să lase bacșișul să fie bacșiș!”, a spus Emil Dorin, liderul PC Vaslui.

La Bârlad, problema impozitării bacșișului este văzută diferit de la un politician la altul. În general, cei care spun că nu lasă bacșiș sunt de acord că statul trebuie să-și ia cotă parte de la cei care primesc.
Printre aceștia, Andrei Huiban, consilier local PSD: „Nu obișnuiesc să las bacșis pentru că nici eu nu «primesc». Riscul ca patronii să vrea să împartă bacșișul sau să nu-l înapoieze angajatului, ar fi putut exista și până acum și cred că derivă din tipul de relație dintre angajat și angajator. În consecință, cred că această măsură va descuraja într-o oarecare măsură obținerea veniturilor din zona nefiscalizată sau fiscalizată parțial. Cred că va ajuta la reglementarea mai strictă a relației contractuale. Această măsură trebuie dublată, însă, de sancțiuni consistente și prompte la adresa abuzurilor antreprenorilor față de angajați și clienți”.
Un alt om politic care nu vede cu ochi buni ideea de bacșiș este Daniel Onofrei, președintele organizației județene a PMP: „Ca și principiu, consider că nu trebuie lăsat bacșiș, deoarece serviciile oferite de ospătari, taximetriști etc. se taxează prin prețul afișat pe bonul fiscal. Serviciul oferit trebuie sa fie o expresie a profesionalismului (apreciat de angajator) și nu o posibilitate lăsată la voia angajatului. Pe de altă parte, consider că toate veniturile trebuie impozitate. Ar trebui să dispară din discuții salariul minim al angajatului, nevoia de bacșiș, deoarece la angajare există o cerere și o ofertă . Salariatul care acceptă alte înțelegeri trebuie să-și asume și alte neajunsuri”.
Pe de altă parte, sunt politicieni care văd în impozitarea bacșișului un atac la bucata de pâine a cărei siguranță este uneori mai mare decât leafa în sine.
Daniel Buzamăt, consilier local: „Din punct de vedere al legislației este corect ca orice venit să fie impozitat, însă consider că sunt categorii de salariati (chelneri, cameriste, hamali, taximetriști etc.) pentru care așa ceva este o exagerare. Nu cred că aceștia ridică sume uriașe din bacșis, dar sunt sigur că vom înregistra o scădere drastică în rândurile celor care vor oferi bacșis. Nu cred că cei care lucrează în aceste domenii vizate vor avea de pierdut, sau aceste meserii nu vor mai avea căutare. O alta soluție ar fi ca firmele să ofere salarii decente, astfel încât salariații să nu depindă de bacșiș. Mă întreb dacă guvernanții s-au gândit și la varianta în care clientul, mulțumit de servicii primite decide să ofere bacșiș în produse! Oare cum va funcționa legea în acest caz?”.

Corneliu Pleșu, copreședinte al organizației bârlădene a PNL, este unul dintre cei care lasă bacșiș și se declară indignat că guvernanții vor să bage mâna în buzunarul omului măcar și în acest fel: „Bacșișul este o formă de mulțumire pe care mi-o manifest față de un bun prestator de servicii. Aș fi înțeles argumentul oferit de guvernanții PSD cum că introduc impozitul pe bacșiș după modelul țărilor civilizate din Uniunea Europeană. Dar asta numai când ar fi fost în stare să aducă România la un asemenea nivel economic încât salariile cetățenilor țării să fie la fel cu al europenilor. România nu e Franța, nu e Germania, nu e nici măcar Italia sau Spania. Acolo, cele mai mici salarii sunt de 700 de euro, iar la noi omul abia dacă ia în mână 200 de euro. Unii abia se târăsc de pe o zi pe alta, iar noi îi luăm și șansa de a duce acasă o bucată de pâine în plus. Nu aici stă marea evaziune din România, dar probabil că PSD vrea să se asigure prin această invenție că vom lua tot mai mulți calea străinătății”.

Marcel Vasilache, președintele organizației județene a PPDD, spune că măsura i s-ar părea corectă dacă ar fi fost impozitate și bacșișurile grase pe care românul le lasă de nevoie și nu cu plăcere: „Aș fi vrut să avem parte de o lege în care să se impoziteze și bacșișurile date doctorilor. Nu toate plicurile care le intră medicilor incognito sunt mită. Unii simțim nevoia să recompensăm un serviciu medical făcut cu sufletul și cu profesionalism. Dar așa cum acest gest trebuie privit cu firesc, la fel de firesc ar trebui să fie și impozitat. Eu chiar cunosc medici care, pentru a ieși din spectrul suspiciunilor nedorite, ar prefera să plătească statului un impozit și să fie lăsați în pace”.
În aceeași categorie a veniturilor ilicite trecute de guvernanți cu vederea în mod intenționat sunt plasate, de către Vasilache (și nu numai), și cele obținute de Biserica Ortodoxă: „Pe preoți de ce nu-i vede nimeni? Câți bani le intră în buzunare și de ce nimeni nu vrea să-i numere și să-i impoziteze?”.

Au mai fost contactați:

Dragoș Cazacu (PSD, viceprimar Vaslui) – nu a răspuns la telefon

Gabriela Crețu (PSD, senator) – nu și-a putut exprima opinia, fiind în ședință de lucru

Florin Ciurariu (PNL, deputat) – nu a răspuns până la închiderea ediției

Dan Marian (PNL, senator) – a primis că va formula un răspuns pe care îl va expedia prin e-mail, însă nu a făcut-o până la închiderea ediției.