de Mihaela NICULESCU
Un bloc întreg stă la cheremul a două persoane – mamă si fiu – cunoscuti ca avand grave probleme psihice. Fiindcă nu mai au unde să-și facă nevoile, aceștia arunca pe geam și pe casa scării propriile dejecții și tot ceea ce înseamnă gunoi menajer. Vecinii, nevoiți să patineze zi de zi pe urină și fecale, sunt în pragul disperării, în timp ce instituțiile statului dau vina una pe alta.
Zilnic, locatarii blocului C1 stau cu teama că vecinii lor vor incendia apartamentul, de vreme ce nu mai au curent electric și folosesc lumânări. Pentru că nu mai au nici grup sanitar funcțional, cei doi locatari cu probleme psihice au început să arunce de la etajul IV, unde locuiesc, direct în capul oamenilor, dejecțiile, resturile de mâncare și gunoiul din casă. Vecinii de pe scară sunt disperați.
„M-am săturat să le spăl urina și fecalele pe care le aruncă. Eu locuiesc la parter și de când au luat-o parcă și mai razna, nu mai pot să deschid geamul din cauza mirosului de la mizeria pe care o aruncă. Sunt și eu bolnavă de astm. Ei n-au minte, n-ai ce să le ceri, dar de ce nu se ia nicio măsură? Au chemat și poliția vecinii atunci când cei doi făceau zgomot în apartament noaptea, am sesizat și la asociație. Nu s-a luat nicio măsură pentru internarea lor permanentă într-un spital de boli mintale”, a declarat o vecină care locuiește la parter.
Locatarii au făcut sesizare la Asociația de proprietari nr. 6, de care aparțin, și aceasta, la rândul ei, a transmis problema la primărie, pe baza unui tabel semnat de toți vecinii de pe scară. Direcția de Asistență Socială (DAS) din cadrul Primăriei Bârlad cunoștea situația iar reprezentanții săi au fost de nenumărate ori în apartamentul familiei Cazan. S-a făcut anchetă și fiul, Dorin Cazan, a fost internat de mai multe ori, atât la secția Psihiatrie a Spitalului „Elena Beldiman”, cât și în unele unități medico-sociale din județ. Niciodată nu au fost internați amândoi, și asta pentru că femeia nu a fost evaluată de nici un medic psihiatru și nu are nici până la această oră certificat de persoană cu handicap, deși este bolnavă psihic de zeci de ani.
„Femeia asta e bolnavă psihic de când sunt eu în bloc și am înțeles că și vecinii așa au cunoscut-o. Trebuia să fie luată în evidență la psihiatrie. Dacă intrați în apartamentul lor vă îngroziți. Este prăpăd. Pereții sunt atât de mizerabili, încât ar trebui răzuiți până la tencuială. Sunt pânze de păianjen peste tot. Așa ceva nu cred că mai există în Bârlad.”, a spus un alt vecin al familiei Cazan.
„Este, evident, pierdută. Nu este în toate mințile această femeie, și totuși, când fiul ei este internat merge la spital și-i roagă pe medici să-l externeze iar aceștia se conformează. Cum este posibil să nu fi observat că femeia este la fel de bolnavă ca fiul ei? Știți că băiatul o abuzează sexual? Am auzit cum țipă noaptea la ea și îi cere… Este inadmisibil. Societatea asta nu ia nicio măsură!”, s-a plâns o altă vecină.
Conducerea DAS a confirmat că astfel de cazuri sunt izolate în Bârlad, iar cazul de față este unic prin faptul că cei doi nu au rude, sau cel puțin nu au fost identificate până acum.
„Este primul caz de acest fel cu care mă confrunt de când sunt director la DAS. Sunt convinsă că nu va fi rezolvat peste noapte. Va trebui să fie obținut un certificat de handicap și pentru Ioana Cazan, alte documente și să fie efectuată o expertiză medicală. Pe baza unui dosar cu toate documentele necesare, instanța va trebui să emită un ordin de punere sub interdicție pentru femeie, și tot instanța se va pronunța și asupra tutorelui care va reprezenta familia”, ne-a declarat Cristina Brojban, directoarea DAS, care a lăsat să se înțeleagă că tutorele va fi un reprezentant al Direcției de Asistență Socială și Protecție a Copilului Vaslui (DGASPC).
Pentru a afla ce demersuri sunt necesare pentru ca cei doi să fie internați permanent într-o instituție medico-socială pentru bolnavi psihic, l-am contactat pe directorul DGASPC, Ionel Armeanu – Ștefănică. Acesta ne-a declarat că singura care poate rezolva cazul este doar DAS Bârlad. DGASPC nu poate să suplinească atribuțiile DAS. Tutorele nu are cum să fie o persoană desemnată de DGASPC. „Comunitatea locală va trebui să se ocupe de asemenea cazuri. Legile trebuie citite și studiate de cei de la DAS, și apoi aplicate. Legea 448/2006 ar trebui să fie respectată și nu să fie pasată problema în curtea DGASPC.”, a declarat Ionel Armeanu – Ștefănică.
Vecinii ar trebui și ei să se implice. Ei pot solicita prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui punerea sub interdicție a Ioanei Cazan. Trebuie urmate unele proceduri ce preced obținerea acestui ordin de interdicție.
Vecinii se plâng în continuare și cer DAS din cadrul Primăriei Bârlad să se implice cât mai repede. Reprezentanții DAS spun că legile sunt neclare, procedura este greoaie și că va dura ceva până la rezolvarea cazului.
Locatarii de pe scară se întreabă obsesiv cum este posibil, totuși, ca până acum DAS să nu fi putut obține un certificat de persoană cu handicap pentru Ioana Cazan, o expertiză medicală și internarea celor doi, mamă și fiu, pe perioade lungi sau permanent, în spitale sau unități specializate? Au trecut, totuși, zeci de ani. Autoritățile au știut dintotdeauna drama familiei Cazan. Au știut că problemele membrilor ei sunt ereditare. Ioana Cazan mai are un fiu, Iulian, internat la spitalul din Grajduri (Iași), un spital cu regim special, pentru persoanele cu afecțiuni psihice, foarte agresive. Iulian Cazan era un pericol public întrucât amenința oamenii cu toporul. Deocamdată nu s-a stabilit dacă cei doi membri ai familiei Cazan, din blocul C1, sunt sau nu un pericol public. Va trebui să se ajungă la incendierea apartamentului sau a blocului, sau la alt gest cu urmări grave, ca să se ia măsuri?
Liliana Platon, fosta directoare a DAS, a declarat că știa bine cazul, că familia era monitorizată destul de des, și că, de fapt, la solicitarea vecinilor a fost sistat gazul metan familiei Cazan. Fosta directoare a DAS a mai spus că exista o oarecare cooperare între Direcție și Ioana Cazan, dar că internările fiului ei Iulian nu erau pe placul mamei, femeia acționând în instanță DAS pentru acest lucru. Liliana Platon a considerat că cei doi nu erau un pericol public.
În tot acest păienjeniș de legi și tergiversări, cei care au de suferit la fel de mult ca vecinii, sau chiar mai mult, sunt chiar cei doi bolnavi psihic. Nu este uman să lași doi oameni cu mințile rătăcite să trăiască în astfel de condiții, ei nefiind capabili să-și poarte de grijă, deși femeia are pensie iar băiatul are indemnizație de handicap. Cu acești bani, ar putea fi internați într-un loc sigur, unde să fie monitorizați și îngrijiți zilnic.