Medicul care locuiește la… Chirurgie

de Mihaela NICULESCU

Este împotriva premergătoarelor, pledează pentru folosirea marsupiilor, se declară împotriva lipsei tocurilor la femei, dar și a tocurilor foarte înalte. S-a alăturat echipei de medici chirurgi bârlădeni în mai 2012 și de atunci își desfășoară activitatea la Spitalul de urgență „Elena Beldiman”, unde de altfel și locuiește, într-o rezervă de la etajul al III-lea. Medicul ortoped pediatru Anton Popovici este aproape mereu printre pacienți, cu unele excepții când își vizitează familia la Iași. Nu i se pare un sacrificiu să locuiască într-o cămăruță în Secția Chirurgie. El consideră că un chirurg trebuie să fie mereu pe baricade și că munca în echipă este secretul reușitei. Iubește foarte mult copiii. Pediatria nici n-ar putea fi practicată fără o dragoste specială pentru puiul de om. Din păcate, și copiii au nevoie de medici, iar calmul, răbdarea și seninătatea doctorului Popovici sunt calitățile care ar trebui să recomande orice pediatru.

– Mersul are o importanță foarte mare pentru o viață normală, dar, din păcate, foarte mulți copii au probleme de la vârste foarte fragede.

– Este adevărat. Probleme pot apărea chiar de la naștere. Lipsa oxigenului la naștere, o respirație greoaie, pot duce la necroze ale celulelor de la nivelul creierului, cu implicații ortopedice ulterioare. Pentru a preveni apariția unor astfel de neplăceri pe parcurs, este nevoie de o examinare ortopedică, chiar de la vârsta de șase luni. Medicul ortoped pediatru va analiza aspectul general ortopedic al membrelor inferioare și al șoldurilor. La un an, ar trebui repetat controlul la ortoped și efectuat și un examen neurologic. La vârsta de doi ani, poate fi depistată și interpretată existența unor boli neurologice ortopedice. Bolile neurologice cu implicare ortopedică pot apărea la 3, 4, 7 sau 12 ani. De asemenea, este bine să fie tratat și rahitismul, impunându-se o colaborare permanentă a medicului pediatru cu medicul de familie. Insist și asupra importanței controlului oftalmologic de la cea mai fragedă vârstă, indiferent dacă există sau nu semne ale unei afecțiuni. Tulburările oftalmologice pot duce la aplecarea corpului și la apariția ulterioară a scoliozei, cu implicare ortopedică.

– Mulți părinți aleg premergătorul pentru a putea lăsa copilul și pentru a-și rezolva unele treburi casnice, crezând că și copilului îi prinde bine la învățarea mersului. Ce părere aveți?

– Nu recomand în nici un caz premergătorul. De ce? Păi, imaginați-vă cum cel mic stă într-o poziție vicioasă, la o vârstă foarte fragedă, când coloana vertebrală este foarte fragedă. Marsupiile, în schimb, sunt potrivite, mai ales cele apărute recent, și care sunt preferate de tot mai multe mame.

– Cum ar trebui monitorizat mersul copilului la creșă, grădiniță și școală?

– De regulă, socializarea copilului în cadrul orelor de grădiniță, îl determină să învețe și să controleze o poziție corectă a mersului și statului la măsuță. Aici intervine rolul îngrijitoarelor, educatoarelor și asistentelor medicale. Și la școală, educatorii trebuie să urmărească poziția în bancă și mersul copiilor, și să observe deficiențele. Evident, părinții trebuie să fie primii atenți la picioarele copiilor lor de grădiniță și școală, și dacă observă anumite deficiențe, să se adreseze ortopedului. Cu cât sunt depistate mai devreme, cu atât acestea vor putea fi corectate cu succes, într-un timp mai scurt.

Platfusul de la creier pleacă

– Observăm deseori copii care pășesc pe vârfuri, au un mers săltăreț, sau calcă spre exterior. Sunt acestea rezultatul unor obiceiuri greșite, sau au altă origine?

– Cele mai dese sunt sechelele ortopedice ale tulburărilor cerebrale de la naștere. Neglijența părinților în ceea ce privește alegerea încălțămintei potrivite sau în cultivarea unui mers corect sunt forme minore de sechele. Mersul pe vârfuri, călcatul în exterior sau în interior, pot fi corectate prin voință și exerciții de kinetoterapie, extrem de necesare pentru mobilitatea activă și pasivă.

– Există un segment de populație care suferă de platfus (picior plat). De ce apare această deficiență și în ce măsură se poate corecta?

– O statistică recentă ne arată că 25% din populație suferă de platfus. În cele mai multe cazuri, este vorba despre o afecțiune congenitală, apărută în urma sechelelor neurologice raportate la etapa de naștere. Mai sunt și alte cauze. În prima copilărie vorbim despre factori familiali – congenitalitate sau mersul precoce. În a doua copilărie, pot apărea tulburări de creștere, rahitismul, toxiinfecțiile și poliomielita. În adolescență, cauzele țin de pubertate, slăbiciune musculară legată de creștere, sau de creștere prea rapidă. Pentru corijarea acestor deficiențe, este nevoie de fizioterapie, kinetoterapie, ghete ortopedice și talonete.

– Cât de importante sunt talonetele?

– Foarte importante. Prognosticul este favorabil în cazul pacienților cu picior plat care folosesc din timp talonete (susținătoare plantare). Dacă nu sunt utilizate din timp, platfusul poate ajunge și la gradul IV, adică la prăbușirea bolții plantare. Recomand părinților să fie foarte atenți cu copiii mici și să nu-i forțeze să se ridice cât mai repede în picioare. Copilul nu trebuie forțat din mersul de-a bușilea înainte de a se ridica el singur atunci când este capabil să se susțină. Punctele de sprijin ale piciorului se osifică în al doilea an de viață. Precocitatea poate să aducă neplăceri, și de aceea recomand ca micuții să fie lăsați să umble și să se joace cu picioarele goale în casă, grădină sau într-un loc cu nisip. Pe la 4-5 ani, este bine să lăsăm copilul să alerge și să meargă cu picioarele goale pe pământ tare, micile neregularități ale solului contribuind la formarea bolții plantare și conferirea unei forme frumoase a picioarelor. Talonetele trebuie să fie individualizate după caz, după o amprentare precisă făcută manual sau computerizat.

„Femeilor le recomand să nu folosească încălțămintea complet fără toc sau cu toc exagerat”

– Săptămâna trecută, o firmă de protezare ortopedică a desfășurat o campanie de informare a părinților, copiilor și educatorilor din grădinițe, despre deficiențele de mers și de statică a piciorului la copii și s-au făcut și amprentări plantare în rândul copiilor de grădiniță.

– Sunt binevenite astfel de campanii. Părinții nu se uită, de cele mai multe ori, la picioarele copilului, sau dacă se uită, o fac în cele din urmă, sau când este prea târziu. Peste 70% dintre copiii examinați aveau probleme de mers. Prevenția este cea mai importantă. Dacă cineva îți oferă informații avizate, de ce să nu le urmezi?

– Mersul este esențial în existența omului. Viața noastră, socială și profesională, este condiționată, în mare măsură de ortostatism și locomoție. Ce sfaturi aveți pentru cei care nu au afecțiuni ortopedice, dar doresc să aibă un mers corect, picioare sănătoase și frumoase?

– Le recomand să facă mișcare. Să profite de vară și să meargă mult desculți pe iarbă, pe nisip, să înoate și să practice sporturi. Femeilor le recomand să nu folosească încălțămintea complet fără toc sau cu toc exagerat. Este frumos să vezi femei pe tocuri înalte, care dau suplețe piciorului. Dacă îi suportă, e bine, totuși, să nu-i folosească zilnic. Ortopezii recomandă pentru mersul de zi cu zi, folosirea unor pantofi cu tocuri de 4-5 cm. Fiziologic sunt cei mai potriviți pentru femei. Dacă se exagerează cu înălțimea tocurilor, pot apărea tulburări la nivel articular, genunchii cu sechele artrozice și deformări ale articulațiilor. Nu suntem perfecți, dar putem rezolva micile sau mai marile probleme ortopedice, cu răbdare și, neapărat, printr-o colaborare strânsă cu ortopedul.