Un pirotehnician, pe covorul roșu de la Cannes

de Marian MOCANU

În afara regizorului Corneliu Porumboiu, în echipa care a câștigat în acest an cu filmul „Comoara”, premiul „Un certain regard” la Festivalul de la Cannes se mai află un vasluian: Corneliu Cozmei. Ofițer pirotehnist MAI în retragere, a fost selectat, din pură întâmplare, să interpreteze unul din rolurile principale în dauna unor actori consacrați. „A fost experiența vieții mele! Nu doar filmările în sine, cât participarea la un astfel de festival de prestigiu, cum este cel de la Cannes, ori la premiera din România. A fost un vis!”, ne-a declarat Corneliu Cozmei.

 – Felicitări pentru rolul jucat într-unul din cele mai apreciate filme românești din ultimii ani. Cum a fost această experiență?

– A fost un vis! Nu vă dați seama ce înseamnă pentru mine, un simplu vasluian, să se regăsească pe afișul unui film atât de apreciat nu doar de presa de specialitate, cât și de publicul străin și român. Chiar dacă filmul nu ar fi fost atât de apreciat, lucru cred eu imposibil, dat fiind nu doar subiectul, ci și talentul actorilor și mai ales viziunea regizorului Corneliu Porumboiu, tot ar fi fost o experiență extraordinară. Cu toții, întreaga echipă, de la actorii consacrați și până la ultimul tehnician ori figurant, ne-am simțit ca o adevărată familie. A fost obositor, dar nici nu știu când au zburat zilele de filmare, așa cum nu știu cum au trecut zilele de prezentare a filmului la Cannes și, ulterior, în România. Repet, a fost experiența vieții mele.

– Cum ați ajuns să interpretați unul din rolurile principale în acest film?

– Din pură întâmplare! Având experiență în domeniu (Corneliu Cozmei a fost ofițer pirotehnist în cadrul Ministerului de Interne, specialist în descoperirea și asanarea de muniție, n.r.), am fost solicitat să asigur consultanță de specialitate. Practic, în timpul castingului, trebuia să-i învăț pe actorii selectați pentru acest rol, printre care Costel Constantin sau Marian Râlea, cum să ansambleze și să mânuiască detectorul de metale. La un moment dat, enervat de faptul că actorii în probe nu reușeau să dea impresia de autenticitate – cum s-a exprimat la un moment dat domnul Porumboiu, mânuiau detectorul „ca pe o mătură!” – am fost rugat să dau o probă. Am convins, și mi s-a oferit mie rolul. Vă dați seama, nu mi-a venit să cred! Am acceptat ca pe o provocare și iată ce a ieșit!

– Cât au durat filmările, cum v-ați simțit?

– Pentru cele circa 30 de minute cât apar în film, filmările au durat mai bine de zece zile, în luna octombrie a anului trecut. Prima dată la Islaz, județul Teleorman, chiar în curtea casei lui Adrian Purcărescu, cel care a avut ideea filmului, pornind de la o legendă care circula în satul său natal. Ulterior, am mai tras câteva cadre de interior, în luna ianuarie, la București. Au fost foarte multe duble, nu neapărat din cauza jocului actoricesc, ci pentru că domnul Porumboiu este un perfecționist, vrea doar ceea ce-i mai bun. De multe ori, dublele nu erau cerute de regizor, ci de operatori, care doreau să filmeze și din alt unghi, cu altă lumină, din altă perspectivă. A fost obositor, de dimineața până seara la filmare, dar extraordinar de frumos. Toți cei din distribuție sau de pe tehnic spuneau același lucru: se lucrează foarte ușor cu Corneliu Porumboiu, e un regizor și un om deosebit! Colegii, actori profesioniști spuneau despre el că „este cel mai corect regizor, te lasă să te desfășori și să faci ce știi mai bine. Cu puține vorbe, știe să mobilizeze oamenii astfel încât aceștia să dea maximum. Nu e de mirare că filmele sale sunt atât de apreciate. A fost cu adevărat o plăcere să fac parte din echipa dumnealui, am învățat foarte multe lucruri și parcă privesc cu alți ochi munca actorilor, fie că e vorba de teatru, de film sau de seriale de televiziune.

– Cum a fost la Cannes?

– E altă lume! În cele patru zile cât am fost acolo, ne-am simțit nu ca niște mari vedete, cât mai ales ne-am simțit ca făcând parte din altă lume! Primirea extraordinară, căldura nu doar a publicului, cât și a ziariștilor și, în special, a celorlalți participanți la festival, actori, regizori etc… M-a impresionat sala de spectacole unde a avut loc proiecția, la prezentare, când eram pe scenă, cu luminile puternice în ochi nu mi-am dat seama, ulterior, când s-au stins proiectoarele și am văzut o sală plină-ochi, cu peste două mii de spectatori… Chiar am glumit cu colegul meu, actorul Toma Cuzin: Nici la fotbal, acasă, când juca Vasluiul cu Steaua, nu erau atâți oameni în tribună. A fost o senzație extraordinară…Vă dați seama ce a fost la decernarea premiului, când ești ovaționat în picioare de două mii de spectatori, ziariști și critici de film! A fost o senzație unică, pe care am mai retrăit-o, poate nu chiar în aceeași măsură, la premiera filmului în România, la sala Studio, unde erau circa 500 de spectatori! Nu mai spun ce a fost la ședințele foto, la interviuri, trăgeau de noi ziariștii să le dăm declarații! Apropo de Cannes: poate unul dintre momentele de povestit nepoților a fost atunci când am dat mâna și am fost felicitat de Sylvie Vartan și de Gerard Depardieu. Vă dați seama, doi monștri sacri ai cinematografiei mondiale au dat mâna cu mine, un vasluian, aproape un figurant și m-au felicitat, împreună cu întreaga echipă, pentru film!

– A urmat premiera din România…

– A, și acolo a fost extraordinar, în București, la cinema Studio, vis-a-vis de Scala, am fost întreaga echipă de filmare, actori, cei de la tehnic, cei de la suport. A fost sala plină, chiar au stat oameni în picioare. Filmul a fost foarte bine primit și apreciat, atât povestea în sine, cât jocul actorilor în care se vedea mâna unui regizor de geniu, Corneliu Porumboiu, se citea pe ochii oamenilor la ieșire! Prima dată, la București a fost vizionarea cu presa, unde, după aceea, am avut parte de tiruri de întrebări. Normal nu? Câștigasem din nou la Cannes, cu un film care, nu mă laud eu, o spun criticii avizați, e unul extraordinar din toate punctele de vedere: de la poveste și joc actoricesc până la regie și montaj. Totuși, filmul parcă a fost mai bine primit la Cannes decât în țară, să spunem, la Bacău, unde am fost la premieră. Am un singur regret, deși „Comoara” rulează în toate orașele din România, nu am avut încă premiera la Vaslui. Și eu, și domnul Porumboiu, sperăm să putem prezenta filmul și la Vaslui. Din păcate, în oraș nu este nici o sală de cinema, poate doar la Teatrul de Vară ar fi vreo posibilitate. Ce să vă mai spun, a fost experiența vieții mele! Nu știu câți oameni, chiar actori profesioniști se pot lăuda că au fost la Cannes și au fost aplaudați în picioare de un public cunoscător. Doresc să mulțumesc pentru tot, pentru aceste extraordinare amintiri omului și regizorului Corneliu Porumboiu. Fără el, fără geniul lui, nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile. Și doresc să mulțumesc întregii echipe de filmare de la „Comoara”. Am fost cu adevărat o familie, și poate acest lucru s-a văzut pe peliculă și a contribuit la succesul filmului!