de Ionuț PREDA
În timp ce unii bârlădeni își amanetează verighetele, alții duc la amanet până și aspiratorul, perna electrică sau placa de păr. Casele de amanet au ajuns pentru mulți singura salvare atunci când nu mai au ce pune pe masă. În timp ce zeci de afaceri dau faliment, casele de amanet înfloresc de pe o zi pe alta.
În timp ce criza a aruncat în hăul disperării zeci și zeci de patroni care s-au văzut nevoiți să tragă obloanele și să pună lacătele pe ușă, există un sector care, nu doar că ține piept cu brio acestori vremuri aspre, dar chiar înflorește. Este vorba de casele de amanet, care, cel puțin la Bârlad, s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie.
Pe fondul sărăciei accentuate, oamenii aleg tot mai des această cale de a face rost de bani. În schimbul unui obiect, primesc pe loc o sumă frumușică de bani pe care se obligă să o returneze (contra unui comision de 0,03%, de regulă) în termen de până la 90 de zile, timp în care nimeni nu-i hărțuiește cu telefoane, nimeni nu-i amenință că le confiscă lucruri din casă sau chiar că ar putea pierde casa. Iar dacă la expirarea termenului nu pot returna suma, obiectul amanetat rămâne în posesia casei de amanet.
Casele de amanet – investiție sigura
La o primă vedere, ar părea că cel care are de câștigat din această înțelegere e omul necăjit. Falsa impresie e dată și de ideea că ia o sumă de bani și nu se mai întoarce. Însă viteza amețitoare cu care se înmulțesc casele de amanet spune cu totul altceva.
Pentru că nimeni nu ar investi atâta timp, energie și bani pentru a deschide o afacere care nu aduce câștig. Deschiderea unei case de amanet este un proces anevoios, în care proprietarul trebuie să dispună de multă răbdare, să fie pregătit pentru luni întregi de alergătură pentru o sumedenie de autorizații, avize, semnături. Apoi, cu dosarul strufos la subraț bate drumul tocmai la București, pentru a fi luat în evidența Băncii Naționale a României.
În plus, cel care se visează patron de casă de amanet trebuie să scoată de la teșcherea o sumă generoasă de bani. Un calcul aproximativ arată că e vorba de 5.250 lei numai pentru întocmirea actelor, la care se adaugă minimum 1.700 lei pentru un seif (prețul crește funcție de mărimea acestuia), și încă circa 3.000 de lei pentru un sistem de alarmare și supraveghere. Acestea sunt doar câteva din strictul necesar, fără a mai pune in calcul celelalte nevoi și fără a mai pune la socoteală rezerva de bani de care trebuie să dispună atunci când deschide ușile casei de amanet.
Au ajuns să-și vândă verigheta de pe deget
În ciuda investiției uriașe, niciun asemenea patron nu a ajuns de plâns, ei fiind singurii cărora sărăcia le-a rotunjit buzunarele. Afacerea are șanse să meargă ca unsă, în așa fel încât costurile sunt amortizate într-o perioadă de timp relativ mică.
Clientelă este din belșug, căci disperarea îi împinge pe oameni spre gesturi extreme. Portofelele goale, neajunsurile, ratele la bănci și uneori chiar și lipsa unui colț de pâine sunt motive suficiente pentru ca unii să-și amaneteze agoniseala de o viață pe mai nimic.
Printre obiectele cel mai des amanetate sunt bijuteriile din aur. Proprietarul unei case de amanet ne-a mărturisit că nu puține au fost cazurile în care omul și-a scos până și verigheta de pe deget pentru a o lăsa gaj.
„Am avut cupluri care au adus ambele verighete și nu s-au mai întors după ele. Unii își amanetează lanțurile, alții inele, brățări, cercei. Am primit și bijuterii mai noi, dar și bijuterii de familie. Pe noi nu ne interesează valoarea lor sentimentală, prețul este același indiferent de vechime, de model sau de la cine este moștenită. Sunt unii care pleacă și cu lacrimi în ochi de aici, în momentul în care lasă un obiect drag. Suntem și noi oameni, ne pare rău, dar nu avem ce face. Nu îi aducem aici cu forța”, povestește patronul.
Cu aspiratorul, bormașina și placa de păr la amanet
Anumite case de amanet primesc și alte bunuri în afară de aur, cum ar fi: electrocasnice, electronice, laptopuri, telefoane mobile, chiar și scutere și mașini. Dacă în cazul bijuteriilor, nu prea are importanță gradul de uzură și starea lor (în sensul că sunt acceptate, de exemplu, lanțuri rupte, inele turtite, pietre lipsa etc.), când vine vorba de celelate obiecte, e obligatoriu să fie în perfectă stare de funcționare.
„Unii iși aduc până și aspiratorul din casă, alții vin și cu scutere sau mașini. Le primim fără probleme, cu condiția să nu fie stricate”, ne-a spus proprietarul unei alte case de amanet.
Drama este că sunt extrem de multe persoane care nu se mai întorc după bunurile lăsate gaj. Deși, la început, mulți sunt convinși că vor face rost de bani pentru a-i returna, nu toți reușesc. Mai grav, unii renunță chiar și după ce au plătit comisionul aferent perioadei de împrumut. În această situație pierd și obiectul amanetat, dar și o sumă de bani.
Păcăleala este cu atât mai mare cu cât întotdeauna obiectele sunt subevaluate, așa încât suma care-i intră omului în buzunar este mult prea mică în comparație cu valoarea reală a bunului amanetat.
Dar, proprietarul centrului de amanet nu se plânge nici atunci, convenindu-i de minune și varianta de a deveni noul posesor al obiectului abandonat: „Atunci când omul vine să amaneteze un inel, de exemplu, se scade din valoare tot ce inseamnă elementele care nu sunt din metal prețios, adică pietricelele, dacă acestea nu sunt prețioase. Dacă nu se mai întoarce după bijuterie, o scoatem la vanzare, încluzând în preț, însă, și acele pietre. Ăsta-i negoțul!”