de Roxana NĂSTASĂ
Înainte de Revoluție, muncipiul Vaslui se lăuda cu o zonă industrială unde numai dacă nu voiai nu aveai de muncă. Șomerii erau puțini, oamenii care-și câștigau pâinea acolo erau cu miile, iar autobuze erau pline ochi. Societățile Moldosin, Mecanica, Hitrom, Vasconstruct, AMC sau Movas absorbeau aproape întreaga forță de muncă a muncipiului nostru. Toate au căzut una câte una, nerezistând valurilor de privatizări ajungând în cele din urmă să fie vândute bucată cu bucată. Au rămas în urma lor mii de șomeri, care, cei mai mulți cu timpul au luat calea străinătății.
Cât privește peisajul, în locul marilor giganți industriali au rămas imagini apocaliptice, ca după război, cu ruine, dărmături, garduri rupte și câini vagabonzi. Doar clădirile unde erau birourile au rămas în picioare, însă geamurile le-au fost sparte, fiind furat tot ce s-a putut. Asta e imaginea industriei vasluiene, cândva înfloritoare, de care astăzi s-a ales praful. Imaginile vorbesc de la sine.