de Marian MOCANU
Numărul căsătoriilor care, după un anumit timp, se desfac, crește exponențial. Odată cu deschiderea forței de muncă spre Uniunea Europeană, numărul cazurilor în care unul dintre soți e plecat la muncă, pentru ca ulterior să apară situații de destrămare a familiei, crește exponențial. De anul trecut, în cazurile în care divorțurile sunt de comun acord între cei doi soți, există posibilitatea divorțurilor administrative, pronunțate de către primării sau notarii publici, fără a mai fi nevoie de acțiuni în justiție.
Chiar și așa, preponderent au rămas cererile de chemare în judecată, în special în codițiile în care unul dintre soți este plecat din țară, ori cei doi nu cad de acord în ceea ce privește regimul bunurilor acumulate în timpul căsătoriei, ori a regimului de vizitare a copiilor minori. Dacă în ceea ce privește divorțurile administrative la care s-a apelat direct la primării, acestea sunt foarte puține, de la începutul acestui an, foarte multe căsătorii au fost desfăcute de către notarii publici. Costul unui divorț administrativ, ori prin notarul public este de 600 lei, mai mari decât în cazul apelării la instanța de judecată, în acest ultim caz pot apare, pe lângă plata unui avocat și alte cheltuieli adiționale, inclusiv citarea prin publicitate în cazul divorțului în lipsă.
Cum se depune o cerere de divorț și ce presupune partajul bunurilor?
Soții care doresc să divorțeze pot face acest lucru nu doar în fața instanței de judecată, ci urmând o cale mai simplă, în fața notarului public, dar și direct la primării. Divorțul pe cale notarială presupune o cerere de divorț depusă personal de cei doi soți, precum și acordul lor asupra tuturor aspectelor ce privesc desfacerea căsătoriei, cum ar fi numele de familie pe care să îl poarte după divorț sau modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii. Desfacerea căsătorieii poate avea loc în urmatoarele situații: prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celalalt soț, atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă sau la cererea unuia dintre soți, dupa o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani sau în cazul în care stare de sănătate a unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei.
În cazul în care există acordul soților pentru desfacerea căsătoriei, atunci acest lucru va putea fi făcut fie prin procedura administrativă, direct la primăria pe raza căreia a fost oficializată relația, fie la notarul public, fie prin intermediul Judecătoriei. Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, potrivit legii. Concret, procedura administrativă presupune adresarea unei cereri de divorț, de către ambii soti, ofițerului de stare civilă de la locul încheierii căsătoriei sau de la ultimul domiciliu comun al soților doar dacă soții nu au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați. Spre deosebire de divorțul pe cale administrativă, divorțul pe cale notarială poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori. În acest caz, soții trebuie să fie de acord cu toate aspectele ce privesc desfacerea căsătoriei, aspecte referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești obligatoriu de cștre ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, sau stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Depunerea cererii de divorț la notar
În procedura de divort notarială, soții se vor prezenta, personal sau prin mandatar având procură specială autentică,în fața notarului public competent, în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuință comună a soților, pentru a depune cererea de divorț. Prin ultima locuință comună se înțelege ultima locuință în care au conviețuit soții, iar dovada acesteia se va face cu actele de identitate. Dacă nu se poate face dovada astfel, atunci fiecare soț va da o declarație autentică pe propria răspundere, din care să rezulte care a fost ultima locuință comună a acestora. Cererea de divorț se face în scris și se semnează personal de către soți sau prin mandatar în fața notarului public competent. Aceasta cerere va cuprinde declarația soților că au ori nu copii minori născuți din căsătorie, din afara ei sau adoptați, acordul de principiu al ambilor părinți cu privire la copii minori, în cazul în care aceștia există, precum și învoiala acestora asupra numelui de familie pe care îl va purta fiecare dintre soți dupa divorț. Cererea de divorț va fi însoțită de fotocopii de pe certificatele de naștere ale soților, de pe actele de identitate ale acestora și, după caz, ale copiilor minori, dar și certificatul de căsătorie în original. După punerea dosarului de divorț pe rol, notarul va acorda soților un termen de reflecție de 30 de zile, timp în care aceștia pot reveni asupra deciziei de a divorța.
La expirarea termenului, în caz de nereprezentare a soților și în lipsa unei cereri de amânare a acestora, notarul public va respinge cererea de divort prin încheiere, urmând ca, în cazul în care cei doi soți insistă ulterior în desfacerea căsătoriei, procedura să fie reluată de la capăt, cu plata taxii aferente. Notarul public poate respinge cererea de divorț și dacă soții nu se înțeleg cu privire la purtarea numelui de familie după divorț sau cu privire la exercitarea drepturilor părintești în cazul în care din căsătorie rezultă copii minori. Cererea de divorț formulată fie la primării, fie la notarii publici poate fi respinsă și dacă unul dintre soți este pus sub interdicție, ori nu își poate exprima consimțământul liber și neviciat, ori, la depunerea cererii de divorț nu sunt prezenți fie în persoană, fie prin mandatar, ambii soți. La fel, este considerat viciu de procedură, drept urmare urmând a fi refuzat divorțul administrativ sau prin notar în cazurile în care unul dintre soți sau mandatarul acestuia refuză să semneze cererea personal în fața notarului public sau refuză să dea declarațiile prevăzute de lege ori, după termenul de 30 de zile acordat, unul dintre soți fie nu se prezintă, fie declară că nu mai stăruie în cererea de divor.
În aceste cazuri, sau în situațiile în care soții se împacă, sau cererea a rămas fără obiect întrucât căsătoria dintre soți a fost desfăcută de o altă autoritate competentă, sau soții își retrag cererea de divorț, ori, înainte de finalizarea procedurii de divorț unul dintre soți a decedat, notarul public va emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț. De asemenea, notarul va îndruma soții să se adreseze instanței de judecată, Soții nu pot ataca decizia notarului public de a respinge cererea de divorț Împotriva refuzului ofițerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soții se pot adresa cu cererea de divorț instanței de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege.
Divorțul la mediator: mai simplu și mai rapid decât în instanță, mai ieftin decât la notar sau la primărie
Odată ajuns în instanță, procesul de divorț poate dura luni de zile, timp în care cei doi soți trebuie să se înarmeze cu multă răbdare, curaj – spre a face față privirilor curioase ale necunoscuților prezenți în salile de judecată sau pe holurile judecătoriei, timp și bani pentru avocați și pentru experți. Cumulate cu stresul și neliniștea generate de despărțirea în sine, procesul de divorț prin instanță se poate transforma într-o veritabilă traumă.
Medierea nu trebuie confundată cu direcționarea părților către împăcare. Scopul acestei proceduri este ca părțile să ajungă la o înțelegere rapidă, fără complicații.
Avantajele divorțului prin mediere:
– este rapid, confidențial, nu este un proces public;
– părțile beneficiază de ghidarea unui profesionist care le vor sprijini pe tot parcursul procedurii pentru depășirea momentelor de impas și în negocierea intereselor;
– părțile se pot exprima liber, fără a fi obligați să respecte proceduri riguroase, atmosfera nefiind una protocolara;
– în timpul medierii, nimeni nu judecă, nimeni nu ia decizii în numele părtilor, decizia este a lor;
– prin acord poate fi stabilit absolut orice își doresc părțile după divorț, atât timp cât dorințele lor nu contravin legilor;
– se poate ajunge la un acord în privința partajului bunurilor, fără a mai fi nevoie de experți și de plata taxelor ce decurg din angajarea acestora;
– mediatorul are obligația de a depune toate diligențele pentru ca părțile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil;
– mediatorul are obligația de a fi neutru, imparțial și de a asigura un permanent echilibru între părți;
– economie de timp, bani și nervi risipiți risipiți prin instanțele de judecată;
– nu este nevoie de martori, așa cum se întâmplă în procesul clasic
Cum procedați: dacă acțiunea de divorț se află deja pe rolul instanței de judecată și doriți să intrați în procedura de mediere, acest lucru este posibil; în urma obținerii acordului de mediere, taxa de timbru judiciar va fi restituită;
se poate apela la mediere și înainte de a depune acțiunea pe rolul instantei; după semnarea acordului de mediere, părțile vor cere instanței o hotărâre de expedient (de consfințire a înțelegerii); în acest caz, sunteți scutiți de plata taxei de timbru judiciar.
Ce se întamplă atunci când soții au copii minori?
În cazul în care soții care nu au copii minori, se prezintă la termenul stabilit și stăruie în cererea de divorț, atunci notarul, sau lucrătorul de stare civilă de la primărie, va admite cererea de divorț printr-o încheiere și va elibera certificatul de divorț. Dacă soții au copii minori rezultați din casatorie, la primirea cererii de divorț, notarul public va sesiza autoritatea tutelară competentă atașand cererii proiectul acordului parental pentru efectuarea anchetei psihosociale. Acest proiect va cuprinde acordul soților cu privire la exercitarea autorității părintești, locuința copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale și stabilirea contribuției fiecăruia dintre părinți la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor după divorț. Odată depus proiectul, autoritatea tutelară va întocmi raportul de anchetă psihosocială care este obligatoriu. În cazul în care din referatul de anchetă socială rezultă că exercitarea în comun a autorității părintești sau stabilirea locuinței copilului nu este în interesul copilului, atunci notarul public va emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și va îndruma părțile la instanța de judecată. În situația în care minorul are vârsta mai mare de 10 ani, atunci se va proceda și la audierea acestuia de către notarul public în prezența ambilor părinți.
Cum se realizează partajul bunurilor?
În ceea ce priveste partajul bunurilor comune ale soților, acesta reprezinta o altă procedură, ce se poate realiza fie în instanță fie la notarul public. Partajul se poate face atât după desfacerea căsătoriei, cât și în timpul acesteia, sub regimul comunității legale. Această procedură nu este, însă, obligatorie, soții pot rămâne coproprietari pe bunurile dobândite în timpul căsătoriei și le pot vinde, dona sau înstrăina împreună fără a face partaj. Dacă se insistă pe partaj, iar părțile s-au înțeles cu privire la bunurile care urmează a reveni fiecăruia, partajul se poate face direct prin intermediul notarului public sau al ofițerului de stare civilă de la primărie. În caz contrar, se poate apela la instanța de judecată, chiar și după pronunțarea divorțului administrativ. În cazul în care soții nu au efectuat partajul asupra unui bun și doresc vânzarea lui, atunci se va autentifica un „Act de lichidare a regimului matrimonial”, pentru a se stabili cota de contribuție a fiecăruia la achiziționarea bunului respectiv. Ulterior, se poate întocmi și contractul de vânzare-cumpărare. În cazul în care se insistă pe partaj, este bine de știut că acesta este scutit de impozit.