de Simona MIHĂILĂ
Semnalul de alarmă tras de biologul bârlădean Virgil Vesel în legătură cu pericolul de poluare intensă care amenință Bârladul a repus pe tapet o problemă nevralgică pentru locuitorii orașului: inexistența șoselei de centură. Renumitul profesor, ale cărui preocupări pentru studiul mediului și al bios-ului sunt de notorietate, a declarat pentru Est News, în articolul publicat în ediția de ieri, că nivelul gazelor cu efect de seră asupra Bârladului a crescut alarmant. În opinia sa, principalele cauze ale acestei situații care, în câțiva ani ar putea avea efecte devastatoare, sunt insuficiența spațiilor verzi și traficul greu care tranzitează orașul.
„Sunt absolut de acord cu poziția domnului Vesel și ea denotă faptul că spiritul civic s-a trezit în cetățenii Bârladului. Poate că preconizata și absolut necesara schimbare de putere la Primăria Bârlad a făcut ca oamenii să nu se mai teamă să ia poziție și public, după cum se vede. Centura Bârladului este o investitie absolut necesară pentru municipiu. Ea trebuie realizată și cu ajutor guvernamental, căci efectele negative ale actualei situații stradale și de comunicații rutiere naționale, nu se datorează numai
De curând, el a atras atenția pe un grup de socializare asupra faptului că planurile guvernanților în ceea ce privește infrastructura nu includ județul Vaslui, cu atât mai puțin Bârladul.
Referitor la opinia profesorului Virgil Vesel legată de introducerea troleibuzului, Lefter a spus: „Orientarea catre transportul intern public către autovehicule electrice este cea mai bună și cea mai logică. De multe ori m-am întrebat de ce la Vaslui se poate și la Bârlad nu. După cum știți, infrastructura pentru troleibuze la Vaslui este aproape gata, iar la noi se continuă, parcă într-o dușmănie, transportul public cu autovehicule SH extrem de poluante, care nu se încadrează în nicio normă de poluare acceptată de mulți ani în România. Aceste autovehicule SH importate în afara legii privind condițiile de poluare ne poluează de ani de zile și nimeni nu zice nimic”.
15 ani de gogoși
Anul acesta, se împlinesc 15 ani de când bârlădenii sunt mințiți continuu că vor avea parte de o șosea pentru circulația mașinilor de tonaj greu. Profitând de necazul a mii de oameni disperați de zgomot, de haos, de zdruncinături în propriilor lor paturi, politicieni locali din PSD, PNL și PDL (momentan dizolvați, recombinați, amestecați și recuplați în diverse formule și formațiuni ale căror nume nu au importanță, întrucât sunt aceeași oameni dintotdeauna), nu au făcut decât să le smulgă voturi și să le ofere promisiuni, privindu-i pe oameni în ochi.
Cu aceeași nerușinare, în dorința de a-și face gogoșile electorale cât mai credibile, au aruncat în vânt sume uriașe de bani proveniți din contribuția publică pentru cantități industriale de hârțogăraie cu nume pompoase – prefezabilitate, fezabilitate, de impact, pentru proiecte, telefoane, deplasări, comitete și comisii și tone întregi de corespondență. Totul, pe timpul, pe nervii și pe banii noștri, ai tuturor.
Repede, faceți hârtii, ca vin banii peste noi!
În fiece campanie electorală, că au fost alegeri locale, parlamentare sau prezidențiale, actorii politici au jucat, la Bârlad, cartea șoselei de centură. Și au câștigat. 
În 2001, mii de bârlădeni cu creierii zdruncinați de huruitul și trepidațiile mașinilor de tonaj au trăit sentimentul victoriei asupra traficului greu. Guvernanții PSD le-au cerut autorităților locale să facă repede, repede un studiu de prefezabilitate că vin banii! Ședință de Consiliu Local, toată lumea la costum, regulamentar. Au fost alocate 60 de milioane de lei vechi. Cu surle și trâmbițe.
La vremea aceea, cu banii ăștia ar fi putut cumpăra lejer un apartament cu două camere pe care să-l ofere unei familii necăjite, dar autoritățile i-au cheltuit pentru niște hârtii care n-au folosit niciodată, nimănui.
Guvernanții nu s-au mai luat de vorbă și nimeni altcineva nu a mai adus în discuție, mulți ani după aceea, problema șoselei de centură. Cu excepția presei locale care, asaltată permanent de scrisori și telefoane din partea cetățenilor, a consumat râuri de cerneală și a ocupat ediții întregi scriind despre disprerarea oamenilor, dar și despre dezastrul la care erau condamnate blocurile orașului.
Mai trebuia o hârtie
Au fost câteva tentative și din partea autorităților locale de a-i trage de mânecă pe guvernații care au uitat definitiv de promisinile făcute. Niște memorii, niște 
A fost și o vizită a lui Ion Iliescu, la un moment dat. Deși aleșii locali s-au dat de ceasul morții văruind borduri și dând cu târnul prin centru de trei ori pe zi, Iliescu nu a dat hârtiilor băgate sub nas mai multă atenție decât le-a dat Mitrea.
Abia în 2007, ca un preludiu al campaniei electorale pentru alegerile locale, la primărie a fost primită o scrisoare care abunda în expresii de genul „avem plăcerea să” și în care Compania de Drumuri Naționale îi asigura pe cetățeni că „urmărește cu strictețe rezolvarea problemelor legate de decongestionarea traficului”.
Compania anunța cu emfază, în termeni care nu lăsau loc de interpretări asupra grijii sale nemărginite pentru această problemă a Bârladului, că „sub comada” sa (după cum s-au exprimat „specialiștii”) va fi realizat … un alt studiu. De fezabilitate, de data asta.
Alți bani, alte avize, alte semnături, alte documente. Păi, cum să construiești ceva în țara asta doar pe baza unui singur dosar de hârtii, în doar șase ani? Mai trebuia o hârtie!
Speranțe sincere și rânjete mincinoase
Și iarăși, cei peste 1.000 de cetățeni cu creierii ferfeniță de huruitul camioanelor s-au umplut de speranță. Mai ales că, doar cu o jumătate de an înainte de alegerile locale, aleșii de la centru le-au aruncat o altă ciozvârtă pe care oamenii s-o roadă în liniște până or trece alegerile: o hotărâre de Guvern prin care Ministerul Transporturilor va finanța construirea șoselei de centură, de la un capăt la altul. Acum, în preajma alegerilor, s-au găsit bani!
Alte studii, alți bani
Din acest moment, părea că nimic nu mai putea sta în calea „inevitabilului”. În așteptarea minunii, oamenii strângeau tare din dinți, de fiecare dată când blocul se clătina și își impuneau răbdare. Speranța că în curând vor scăpa le dădea putere să îndure.
La finalul lui 2008, orașul primește o lovitură frontală: la primărie vine o scrisoare prin care Ministerul Transporturilor anunță că nu mai finanțează investiția, dar că a pus-o pe lista de așteptare a unui program european.
În schimb, alte cerințe cu iz de matrapazlâc birocratic: cică „în perioada imediat următoare” va fi organizată licitație pentru „elaborarea studiului de fezabilitate, a proiectului tehnic și a detaliilor tehnice de execuție”. Altul? Alt proiect? Alte detalii? Alți bani?!
Iar vin banii!
Anul următor, cu doar câteva luni înainte de alegerile prezidențiale, o altă scrisoare îi face pe bârlădeni să-și mai vină în fire după palma luată peste ochi la finele lui 2008. Erau anunțați că, gata, totul e rezolvat: finanțarea șoselei de centură a fost aprobată. Alte pregătiri, alte discursuri sforăitoare din partea politicienilor locali care se agățau și ei de ceva „negru pe alb”, în timp ce îndemnau electoratul să voteze cu încredere. Mai ales că, de data asta, în scrisoare se promitea solemn (cum altfel?) că va avea loc „o întâlnire cu reprezentanții dumneavoastră pentru a stabili de comun acord traseul acestei variante de ocolire”.
Iarăși forfotă. Serul injectat își făcea efectul: toată lumea se pregătea pentru marea schimbare, pentru noua viață. Aceea în care somnul de noapte va începe la 22 și se va termina dimineața la o ră rezonabilă, fără ca oamenii să sară drepți de câte ori trec convoaiele de camioane; în care odihna după-amiezii nu va fi tulburată de zdrăngănitul sticlăriei de prin dulapuri și a vitrinelor mobilierului; în care care nu vor mai număra săptămânal noile fisuri apărute pe pereți și în câte locuri a mai căzut tencuiala.
Mai serviți o bombonică!
Oamenii au fost menținuți în aceeași stare de minunată plutire și în 2010, când guvernarea PDL le-a dat indicații slujbașilor din teritoriu să organizeze 
Cu arătătorul în mână, fostul senator Vasile Pintilie le-a explicat ziariștilor pe unde va trece șoseaua de centură. Cică va intra prin sud, va trece prin est și va ieși prin nord. Și ca treaba să pară serioasă de tot, s-a spus că guvernul a și pregătit purcoiul de bani (1,2 milioane de euro) pentru exproprierile ce urmau pentru a face loc șoselei.
Odată ciocnită cupa de șampanie, toată lumea s-a pus pe așteptat. Lunile treceau și nu se mișca nimic. Între timp, locuitorii străzilor pe care mașinile de tonaj greu forfoteau ca pe autostradă, vor fi reluat vârtos consumul de calmante pentru a nu ajunge, totuși, la balamuc.
Lovitură …la centură
După încă un an, de la Primăria Bârlad a plecat către București o adresă prin care autoritățile locale cereau vești. Din răspunsul vag oferit de instituțiile statului, s-a desprins o singură idee: că hârtiile sunt plimbate cu succes dintr-un birou în altul.
La finalul lui 2011, aceleași instituții răspund din nou, altor adrese trimise între timp de edilii orașului. Într-un dispreț profund pentru speranțele sutelor de bârlădeni care și-au ruinat locuințele și s-au îmbolnăvit de nervi așteptând ca politicienii să-și onoreze promisiunile, călcând în picioare miile de voturi de încredere venite din partea localnicilor, Ministerul Transporturtilor, condus în acel moment de Anca Boagiu, i-a dat Bârladului suprema lovitură: șoseaua de centură va fi construită undeva între anii 2014 – 2020.
Anul trecut, ex-primarul Constantin Constantinescu și-a permis să-l „deranjeze” cu această problemă spinoasă pe premierul Victor Ponta, aflat în vizită în județ. Printre zâmbete largi și glumițe în totală discordanță cu gravitatea problemei, Ponta și-a pus la subraț dosarul șoselei de centură, grăind la fel de „concret” ca Mitrea și Iliescu în trecut: „Vom vedea”.
Și am vazut: n-a făcut nimic. Dar să nu disperăm! Până în 2020 mai sunt șapte campanii electorale și tot atâtea ocazii minunate pentru politicieni să-și bată joc de proștii pe spinarea cărora câștigă lefuri uluitoare și avantaje nesimțite.