de Marian MOCANU
O inedită expoziție, organizată cu prilejul Zilelor Culturale ale municipiului Vaslui, oferă ocazia rememorării peroadei 1960 – 1989, perioadă în care Vasluiul, dintr-un simplu târg de provincie, lipsit de industrie, a devenit una dintre cele mai puternice zone industriale și culturale ale Moldovei de Jos. Expoziția va avea vernisajul astăzi, începând cu orele 11.00, în foaierul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui.
Nostalgicii perioadei comuniste, ori vasluieni get-beget, pot rememora fața Vasluiului așa cum era înainte de industrializarea forțată impusă de comuniști, atunci când, dintr-un târg de 15.000 de locuitori, cu tot cu suburbii, în doar 20 de ani, Vasluiul a ajuns la nu mai puțin de 75.000 de locuitori. Pe locul vechilor cocioabe au apărut cartiere de blocuri, centrul orașului s-a schimbat esențial, acolo unde cândva întorceau autobuzele acum se află Palatul Administrativ, hotelul Racova și casa de Cultură a Sindicatelor „C. Tănase”, iar centrul civic, aflat în plină reabilitare, este dominat de statuia lui Ștefan cel Mare, imagine reprezentativă pentru municipiul Vaslui. Cine mai ține minte ce era pe locul actualei primării? Cândva, era o terasă numită „La burta de vin”, acolo unde, în schimbul a un leu, consumatorii puteau bea vin pe săturate, și unde, până prin 1970, erau celebrate nunțile sau botezurile. La fel, cine-și mai aduce de vechiul cinematograf în aer liber, și hotelul din apropiere, dărâmate de comuniști pentru a face loc blocului turn de lângă „Big”. Fosta Școală de Ucenici a fost transformată în timp într-o aripă a Spitalului Județean Vaslui, în prezent acolo funcționând Secția de Pneumologie.
Practic, perioada comunistă a adus un mare beneficiu municipiului Vaslui, transformând un târg de provincie într-un pol industrial. Nu mai vorbim de cartierele noi apărute în anii 80, acolo unde, cândva, nu erau decât câmpuri goale.
De unde, până prin anii 1960, industria vasluiană era reprezentată mai mult prin câteva ateliere, ulterior, în circa 20 de ani, în jurul orașului aflat deja în plină expansiune, au apărut nu mai puțin de trei zone industriale. Întreprinderea de confecții, care cândva avea comenzi masive la export sau pe plan național, este una dintre supravețuitoarele Revoluției. În rest, începând de la cel mai modern din țară, la nivelul anului 1982, Combinat de Fibre Sintetice, și până la alte unități care, cândva, erau fala Vasluiului, toate au ajuns niște ruine. Vorbim de Intreprinderea de prelucrarea lemnului, (ulterior Movas SA Vaslui), Intreprinderea de Materiale Izolatoare (Hitrom), Intreprinderea de Ventilatoare și Aparate de Ventilație (Mecanica SA), care cândva era principalul furnizor pentru navele și minele din România, dar și Filatura de Bumbac, Fabrica de Coniac Vascovin, renumită pentru produsele sale, Fabrica de Cânepă sau cele două mari șantiere industriale, Fabrica de aparate de măsură și control ori Combinatul de Fire Sintetice Moldosin SA. Singurele care au supravețuit au fost intreprinderile de prelucrare a cărnii sau a produselor agricole, dar și acestea au mari probleme de supravețuire în economia de piață de după Revoluție.
Chiar și populația municipiului Vaslui a scăzut, de la circa 89.000, la sfârșitul anilor 90, la aproape jumătate, conform ultimului recensământ. Epoca comunistă a transformat forțat această zonă, cândva axată pe profil agrar, într-una puternic industrializată, care însă nu a rezistat trecerii la o economie de piață, bazată pe profit. Marele câștig a acestei industrializări forțate a fost transformarea municipiului Vaslui, declarat de către comuniști drept reședință de județ, într-un adevărat oraș. În locul cocioabelor dărăpănate, au apărut blocuri cu patru sau opt etaje, micile magazine au lăsat locul supermarketurilor, în locul vechiului hotel cu doar câteva camere a fost ridicat unul nou, care apare pe orice carte poștală ce reprezintă municipiul Vaslui.
Municipiul Vaslui poate fi considerat un model pentru perioada comunistă, deoarece el ilustrează pregnant istoria recentă a acestor locuri și implicit a României în ansamblul ei, deoarece ce s-a întâmplat cu Vasluiul, s-a întâmplat și cu alte multe localități a României socialiste. Și în Vaslui s-a demolat, la fel ca în întreaga țară, dar s-au demolat mai ales cocioabe și clădiri cu un singur etaj, pentru a face loc unor construcții impunătoare, precum sediul Palatului administrativ, Casa de Cultură a Sinduicatelor, Palatul Poștei și Telecomunicațiilor, hotelul Racova, Casa Armatei, Complexul Cooperației Meșteșugărești, blocuri de locuințe, etc. Per ansamblu, perioada comunistă a fost una benefică pentru municipiul Vaslui, ducând la dezvoltarea orașului din toate punctele de vedere: industrial, economic, social și cultural.