Legendele Bârladului – Strada Dimitrie Cantemir, buricul târgului de altădată

de Simona MIHĂILĂ și Răzvan CĂLIN

Până în a doua jumătate a secolului XX, Dimitrie Cantemir a fost una dintre cele importante artere ale Bârladului, aici avându-și sediul primăria. Strada era locuită îndeosebi de intelectuali, funcționari, negustori și alte categorii sociale cu stare.

Strada Dimitrie Cantemir, actualmente o simplă arteră secundară din Bârlad, situată la intrarea dinspre centru în cartierul Podeni, s-a bucurat în trecut de o faimă și o trecere în rândul localnicilor care era întrecută doar de Strada Regală sau de Ștefan cel Mare.
Chiar pe această stradă se afla inima administrației locale din acele vremuri, Primăria Bârlad.
Clădirea adăpostise, inițial, Școala Normală și externatul „Charles Drouhet”. Ulterior, autoritățile au hotărât că această clădire era numai bună pentru a găzdui primăria orașului. Din mărturiile vremii, aflăm că imobilul avea o arhitectură deosebită, fiind construit în forma literei T.
Atât clădirea, dar mai ales curtea și grădina care o înconjurau, erau un punct de atracție nu numai pentru cei care locuiau pe strada Dimitrie Cantemir, ci și pentru ceilalți locuitori ai orașuluii.
„Această proprietate, construcții, curte și grădină, avea o fațadă de peste o sută de metri. În grădină creștea liliacul în boschete înalte, înconjurate cu frumoase ronduri de flori. Pe latura dinspre miazăzi – răsărit se afla un chioșc încăpător, artistic lucrat, în care se pătrundea printr-o terasă de beton cu două sau trei trepte. Între chioșc și clădirea principală se afla o construcție din cărămidă roșie, înfrumusețată cu stucaturi și lemn. În fața corpului principal, în mijlocul curții, se afla un bazin circular din care apa aruncată în înalturi, recădea pulverizată în culorile curcubeului. Alături, la umbra unui brad bătrân, se afla o cișmea din fontă, din care curgea apa prin gura unui leu. Porțile înalte de fier erau susținute de stâlpi din cărămidă în formă hexagonală, ornamentați în vârf cu ghivece mari de flori. În partea de apus a clădirii se aflau birourile conducerii: primar, ajutorii de primar, secretar, cum și ale serviciilor administrative. În aripa de la nord se aflau serviciul sanitar și percepția orașului. Tot în această aripă se afla și sala de ședințe. Pe pereții sălii erau atârnate tablouri cu figurile foștilor primari”, iată cum descria Neculai Costăchescu primăria locală în „Bârladul, odinioară și astăzi”.
Din păcate, în momentul de față nu s-a mai păstrat nimic din vechea primărie a orașului, clădirea dispărând în totalitate. După ce în 1934 primăria s-a mutat în actualul sediu, vechiul edificiu al adminstrației locale a fost lăsat în paragină. În perioada Epocii de Aur, imobilul a fost transformat în depozit de băuturi alcoolice. Finalmente, în urmă cu circa 30 de ani, autoritățile comuniste din acea vreme au hotărât să demoleze clădirea.

O stradă ca o grădină

Însă primăria nu era singura clădire impozantă de pe Dimitrie Cantemir. Imobile de acest gen, chiar dacă cele mai multe nu aveau etaj precum clădirea administrației publice locale, erau extrem de numeroase pe această stradă. Majoritatea celor care le dețineau erau intelectuali, comercianți, proprietari de pământuri, meseriași etc.
Erau și case ceva mai mici și mai simple, însă era lege ca toate gospodăriile să fie înconjurate de grădini cu multă verdeață și flori, astfel încât strada era o veritabilă încântare pentru ochiul trecătorilor.
Tot din amintirile lui Neculai Costăchescu, publicate în „Bîrladul, odinioară și astăzi” aflăm câte ceva din parfumul pe care strada îl avea în acele vremuri: „În general, era o stradă liniștită, tulburată doar toamna de o locomotivă greoaie și o mașină de treier trasă de boi, cum și de roțile trăsurilor de stradă cu șine de fier. Cu timpul, mașina de treier nu a mai trecut, iar roțile cu cercuri de fier au fost înlocuite cu cele de cauciuc. Tot pe aici trecea spre piață carnea de la abatorul mare, care se găsea la peste un kilometru depărtare de oraș, în căruțe căptușite cu tablă de zinc, precum și mieii tăiați primăvara, atârnați în chingile fixate pe linia longitudinală a acelorași căruți”.

Biserica Eșanu – loc de studiu și de joacă

Un alt reper important de pe strada Dimitrie Cantemir era Biserica Eșanu. Lăcașul de cult era extrem de impozant, având pereții groși de peste un metru, cu geamuri mari cu arcade bizantine. Curtea și grădina bisericii, care se întindeau pe o suprafață aperciabilă, au reprezentat un punct de atracție pentru localnici, dar mai ales pentru copiii din zonă.
„În curtea și grădina mare, de jur împrejurul bisericii, în fiecare vară se așternea ca un covor o iarbă moale cu miros reavăn de verdeață. La umbra zidurilor și pomilor, elevii mai mari și mai mici își făceau deseori lecțiile pentru a doua zi. Tot aici se făcea sport prin jocuri de cadril, ogoi, țicu și oină. Se făcea gimnastică la bară și la paralele”, își amintește Neculai Costăchescu.
Cutremurele și inundațiile puternice din acea vreme, au provocat distrugeri mari Bisericii Eșanu.