de Mihaela NICULESCU
Presa bârlădeană a împlinit duminică, 27 septembrie, 145 de ani de existență. Cu acest prilej, Societatea de Științe Istorice – filiala Bârlad a organizat un simpozion cu titlul „Presa bârlădeană, între deziluzii și speranțe – 145 de ani”.
Participanții au fost, în general, bârlădeni care au lucrat în presa scrisă, fie la ziare locale, fie au colaborat la reviste literare, în perioada comunistă sau postdecembristă. Nu au fost prezenți decât doi reprezentanți ai presei actuale locale, de la Est News și de la Media TV.
Deschiderea simpozionului a aparținut profesoarei Oltea Rășcanu Gramaticu, președinta filialei bârlădene a Societății de Științe Istorice, care a prezentat un referat despre începuturile presei bârlădene în context național. Au mai luat cuvântul profesorul Teodor Pracsiu, din Vaslui, care a vorbit despre „Bârladul în presa județeană”, dr. Laurențiu Chiriac, care a făcut o prezentare a presei bârlădene la începutul mileniului III, iar profesorul Marcel Proca s-a referit la presa istorică bârlădeană. Printre cei care au luat cuvântul a fost și profesorul Gruia Novac, discursul său încingând oarecum spiritele în rândul auditoriului. Părerea criticului bârlădean este că presa din Bârlad, în special cea literară, nu a fost și nici nu este una de valoare. Acesta a recunoscut că numeric presa bârlădeană a fost consistentă, apărând peste 50 de publicații, printre care, cele mai bune au fost „Făt – Frumos” (1909) și „Florile Dalbe” (1919), dar a ținut să menționeze că, din păcate, nici un fondator de reviste nu aparținea locului, nu era născut la Bârlad. Cu toate acestea, intelectualii pripășiți în Bârlad au reușit să ridice, prin publicațiile lor literare, barierele culturale spre țară și lume. Revenind în actualitate, singura revistă literară de valoare pe care o are Bârladul este, în opinia lui Gruia Novac, revista „Baaadul literar”, pe care, cu onoare, o coordonează și care este finanțată de Consiliul Local.
După expozeurile invitaților, unele cu accente mai blânde, altele cu accente chiar aspre, au avut loc câteva dialoguri între presă și invitați. S-au punctat unele lucruri foarte importante, printre care și independența financiară a instituțiilor de presă (ziare, reviste, radiouri, televiziuni). A devenit aproape o utopie ca ziarele sau televiziunile să fie 100% independente financiar, așa că este destul de greu să vorbim despre echidistanță absolută. În ciuda acestor greutăți, sunt ziariști care încă mai au conștiință și nu fac mari compromisuri, încercând să nu trădeze deontologia profesională.
Presa a oglindit întotdeauna societatea, uneori mai bine, alteori deformat. Așa a fost de la apariția sa. Nu putem renunța nici la publicații, nici la radiouri și nici la televiziuni. Zilnic, bârlădenii citesc știrile locale online, încă se mai cumpără ziare, încă se mai urmăresc emisiunile locale. Fiecare instituție de presă are politica sa editorială. Nimeni nu poate impune difuzarea doar a cancanurilor sau doar a știrilor culturale. La urma urmei, într-o economie de piață orice organ de presă funcționează ca o societate comercială, fie că ne place, fie că nu. Senzaționalul se vinde, ziarul trăiește. Toți știm că un ziar local se vinde mult mai bine la chioșcuri decât orice revistă literară. Un adevăr care doare, poate, dar care este de mare actualitate și va mai fi mulți ani de aici încolo.