de Marian MOCANU
Toată lumea îi știe pe cerșetorii din municipiul Vaslui. La cimitir, în dreptul bisericilor sau chiar în plină stradă, de multe ori cei care și-au făcut un mod de viață apelând la mila trecătorilor sunt fie respectuoși, fie obraznici, dar în mod sigur insistenți.
De parcă nu ne-ar ajunge săracii noștri, mai avem și cerșetori de import. Aceștia, veniți cu RATA sau cu trenul din satele județului sau aiurea din țară, se deosebesc repede de cerșetorii autohtoni: nu au locuri stabile și sunt patcă mai timorați. Este cazul și persoanei din imagine, care, între două întinderi de mână, stă cu telefonul cu touch screen la ureche. „Eu nu cer de pomană, stai și eu pe stradă. Dar, dacă lumea îmi dă, pot să refuz? Dacă se supără?”, ne-a explicat cerșetorul din imagine. Culmea este că, în zilele bune, un astfel de abonat la mila publică câștigă mult mai bine decât cei care-l miluiesc din compasiune. Asta pe lângă pensia de handicap și eventual ajutoarele sociale primite, până la urmă, tot din banii contribuabililor!