de Simona MIHĂILĂ
Pentru prima dată după foarte mulți ani, PNL Bârlad ar putea avea, înaintea unei campanii electorale pentru alegeri locale, atuuri pe care alte partide cu greutate nici nu le visează. Cel mai important dintre toate este posibilitatea de a intra în cursa electorală cu un nume nou, curat, al cărui parcurs profesional, politic și personal nu a căpătat, până acum cel puțin, nici zdrăngănit de tinichea și nici nu i-a îndesat scheleți în dulap.
Daniel Olteanu, căci despre el este vorba, este cel despre care organizația de la Bârlad spune că l-ar vrea în competiția pentru funcția de primar al Bârladului. “Spune” – la atât se rezumă “eforturile” liberale, cu nici 6 luni înaintea alegerilor. Pentru că, după ce a aruncat cu jumătate de gură, mai mult pe la colțuri, că Olteanu e candidatul la Bârlad, PNL șade și privește. Pierdut, încremenit, lipsit de nerv și inițiativă.
Liberalii bârlădeni, în frunte cu liderii lor locali și de la județ, au plonjat într-o letargie tactic întreținută, pare-se, de aripa pedelistă cu care s-au trezit căsătoriți peste noapte, și care fac și desfac noduri în mod tacticos, calculat și controlat. Nici măcar soluția găsită de aripa PDL de a resuscita un nume care s-a dezis recent de PNL, printr-o demisie rostită sonor, cu toată gura – Dumitru Boroș – și de a-l arunca în competiția localelor, nu-i scoate din amorțire pe liberalii bârlădeni.
Nu s-au deranjat să facă front comun în apărarea lui Olteanu nici în momentul în care unii au încercat, fără a prezenta și argumente, să-l mânjească acuzându-l de blat cu PSD. S-au limitat la a defula între pereții sediului, cu mâna la gură și ochii măriți, ca babele pudice în fața unei poze deocheate.
Lipsiți de reacție au fost și atunci când, un alt liberal – Dionisie Lefter, sătul să tot aștepte ca PNL Bârlad să-i dea de veste dacă-i acceptă, ori ba, candidatura pentru fotoliul de primar, a anunțat că el oricum candidează, iar cine vrea să-l sprijine e binevenit. A răspuns “prezent”… PMP.
În aceste momente de crasă și impardonabilă incoerență, în care liberalii bârlădeni și-au desemnat candidat doar pe-o hârtie pitită în vreun sertar, în care fracțiunea pedelistă din partid îi ridiculizează ridicând dezertori la rang de comandanți, în care membri ai partidului își iau lumea în cap și candidează cu susținerea altor partide, cel care se mobilizează exemplar e PSD.
Dușul rece pe care l-a încasat după alegerile generale, când Iohannis a primit, de la Bârlad, mai multe voturi decât Ponta, l-au făcut să simtă mai mult ca oricând pericolul eșecului. Obișnuit cu deliciile administrației, în fața perspectivei de a se vedea privat de accesul la fondurile publice, PSD s-a reapucat – disciplinat – de teme.
Neputința organizațiilor de dreapta de a se unifica, dezbinările din sânul PNL, atitudinea ezitantă a liberalilor nu fac decât să-i servească. Și să-i ofere conjunctura ideală a unei campanii fără contracandidat, cea care i-a asigurat succesul în județul Vaslui, de un sfert de secol încoace. Scandalurile în care e implicat, personajele controversate, liderii compromiși, afacerile cu bani publici – toate vor fi fost, după momentul alegerilor, floare la ureche. Căci, atunci când alergi de unul singur e simplu să ieși pe locul întâi.
Iar PNL Bârlad moare încet, cu toate avantajele în mână. Pierdut în contemplarea propriei imagini din manualul de istorie.