de Răzvan CĂLIN
Recent, proiectul de lege care urmărește desființarea inspectoratelor școlare a fost adoptat tacit de Camera Deputaților. Inițiativa legislativă aparține deputatului Cornel Comșa și urmează a fi spusă atenției și spre dezbatere Senatului.
Conform acestei propuneri legislative, administrațiile locale ar urma să preia și atribuțiile de administrare, finanțarea urmând a fi asigurată atât din resursele proprii, cât și prin finanțarea de la Ministerul Educației. Misiunea inspectoratelor școlare ar urma să fie preluată de Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar (ARACIP), care va trebuie să și monitorizeze calitatea procesului instructiv-educativ sub toate aspectele sale. Mai mult, directorii instituțiilor de învățământ ar urma să fie numiți direct de către propriile consilii de conducere. La fel se va întâmpla și în cazul ocupării posturilor de cadre didactice, care vor trebuie să se susțină direct în cadrul fiecărei unități de învățământ.
Desființarea inspectoratelor școlare echivalentă cu dispariția unor ciolane suculente pentru clientela politică!
Cel puțin la prima vedere, proiectul legislativ ar putea părea că va produce o reformă profundă în sistemul actual de învățământ românesc, într-un sens benefic. Se tot vorbește de descentralizare de peste două decenii, lucru care nu s-a întâmplat nici acum în sistemul educațional românesc. În primul rând, am putea vorbi despre faptul că dispariția inspectoratelor școlare ar însemna o lovitură grea pentru ceea ce înseamnă mediul politic care astfel ar rămâne fără niște ”ciolane” bune de ros. Chiar dacă nimeni nu recunoaște oficial, dar toată lumea știe că inspectoratele școlare reprezintă niște ”cadouri” consistente pentru toți politrucii care au făcut servicii partidului și și-ai arătat loialitatea și devoțiunea față de liderii politic. Nu mai e nevoie să spunem că politicul își bagă coada inclusiv până la nivel de directori de instituții de învățământ, pentru că și aici vorbim de posturi călduțe, bine remunerate, care nu pot fi ocupate decât de ” ai noștri”, criteriul profesionalismului și al eficienței fiind doar niște utopii vândute credulilor, un fel de praf în ochii opiniei publice.
”Numai din această perspectivă și ideea de dispariție a inspectoratelor școlare ar putea fi un lucru bun pentru creșterea calității managementului în învățământul românesc. Cu toții știm că nici un post de inspector școlar, nici un post de director de școală sau grădiniță, fie și din cel mai uitat de soartă sat, nu este ocupat decât cu ”avizul” politic al partidului care se află la putere. Concursurile, dacă sunt organizate, se fac așa de ochii lumii. Poți să fii tu cât de capabil, dacă nu ai pe cineva acolo sus căruia să-i spui ”tătucă”, degeaba te înscrii la concurs, degeaba arunci în comisia de examinare cu doctorate și fel de fel de atestate care îți certifică nivelul ridicat al pregătirii profesionale. Până la urmă, dacă n-ai susținere politică, nu te bagă nimeni în seamă. Adică, toată lumea are dreptul să se înscrie la concurs, că oricum câștigă cine trebuie! Din acest punct de vedere, măcar sperăm că desființarea inspectoratelor școlare ar putea pune capăt acestor practici care până acum au făcut doar rău învățământului românesc”, ne-a mărturist un cadru didactic bârlădean, profesor cu ani buni de experiență în spate, dar care a preferat să-i păstrăm anonimatul. Încă mai există teama de represalii pentru că ai avut tupeul să-ți spui părerea, oricât de mult ar deranja pe unii.
Gabriela Plăcintă: ”Mi se pare o aberație”!
”Așa cum este scrisă acum această inițiativă legislativă, mi se pare o aberație! Controlul calității actului educațional plus alte aspecte ce țin strict de buna administrare a activității din învățământ nu poate fi realizat doar de către ARACIP. Aceasta este o instituție ce are la dispoziție un număr strict de experți care abia fac față acum, darămite să le pui în sarcină de acum și monitorizarea și îndrumarea actului educațional. Ar însemna ca odată cu desființarea inspectoratelor școlare, ARACIP să se transforme într-un soi de agenție națională mamut ai cărei oameni să umble prin toată țara. Să nu se înțeleagă greșit: sunt de acord cu descentralizarea învățământului, dar de o manieră rațională și echilibrată. În plus, sistemul de învățământ românesc nu este, deocamdată, pregătit pentru o descentralizare totală!”, a fost de părere Gabriela Plăcintă, șefa Inspectoratului Școlar al Județului (ISJ) Vaslui.
Interesant este că nici Mircea Marinescu, președintele Sindicatului Învățământ ”Tutova”, nu s-a arătat exaltat de această perspectivă a desființării inspectoratelor școlare: ”Aș prefera să mă abțin, deocamdată, pentru că lucrurile nu sunt foarte clare. Lucrurile trebuie gândite foarte bine. Toate lumea își dorește o descentralizare reală în învățământ, dar trebuie avut mare grijă cum o facem ca nu cumva să încurcăm lucrurile și mai tare”.
La rândul său, primarul Bârladului, Marin Bunea, nu a privit cu ochi buni această inițativă, atât din perspectiva cadrului didactic, cât și din cea a edilului: ”Nu mi se pare o idee bună, în condițiile date. Am să vă spun că, spre exemplu, în Polonia nu există inspectorate județene, ci doar unul pe regiune. Iar la nivelul fiecărei localități unde existau unități de învățământ exista și câte o mică structură locală care coordona și superviza actul educațional și calitatea acestuia. Revenind la noi, sunt de părere că trebuie să coordoneze cineva activitatea învățământului. Ori, la modul cum se pune problema acum, nu cred că acest proiect legislativ va da randament”.