A început să picteze de foarte tânăr tablouri cu copii și a înfrumusețat pereții tuturor grădinițelor din Bârlad cu scene din povești. Constantin Mardare, crescut într-un orfelinat în vremea comunismului, a reușit să-și urmeze visul, anul trecut absolvind Facultatea de Arte Plastice și Design, secția Pedagogia artei. A fost admis în același an la master, secția Pictură murală.
A dorit să-și susțină examenul de disertație cu o temă din pictura religioasă, dar n-a fost să fie așa și a trebuit să aleagă portretul. De câteva zile, însă, Costică Mardare lucrează în atelierul cercului de pictură din incinta Complexului de Servicii Comunitare nr. 1 din Bârlad, la un proiect inedit pe care nu a crezut că-l va aborda prea curând. În câteva luni, va trebui să finalizeze 12 lucrări de pictură de dimensiuni mari, pictate pe panouri de PAL. Panourile, care vor înfățișa cei mai reprezentativi sfinți, vor fi amplasate în capela din incinta Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vaslui. Pe lângă aceste panouri, Costică Mardare va mai picta scena Învierii și Nașterea Mântuitorului. Cum orice capelă are și o catapeteasmă, tabourile care o vor împodobi vor fi realizate tot de inimosul pictor bârlădean.
„Este pentru prima dată când abordez acest stil. L-am aprofundat singur, studiind albume, internetul, emisiuni de artă sau rețele de socializare. Am colaborat cu profesorul Sebastian Pascu de la Liceul Pedagogic din Bârlad, care mi-a oferit câteva informații importante pentru misiunea artistică pe care va trebui s-o duc până la capăt. Stilul bizantin nu mă reprezintă, dar dacă reușești să-l aduci într-o manieră mai umană, este în regulă. Eu am folosit, de fapt, stilul neobizantin”, ne-a declarat Costică Mardare.
Liniștit și sârguincios, Constantin Mardare lucrează zilnic 5-6 ore în atelier. O face de plăcere. Deși ar fi putut lucra demult pe bani mulți și să se stabilească în străinătate definitiv, Mardare se încăpățânează să rămână în orașul în care a crescut și s-a format. Deși are 43 de ani, a rămas la fel de atașat de instituția DGASPC și crede că aici poate fi folositor. Prioritatea lui acum este este să finalizeze lucrările care vor fi amplasate în capela DGASPC, a cărei construcție e aproape de finalizare.
Dăruirea, bunătatea și altruismul său i-au determinat pe unii elevi ai Liceului Pedagogic – secția pictură, să vină de bună voie la el în atelier și în timpul liber să picteze.
„Eu mă bucur că ei simt nevoia de a crea și în afara școlii, într-un loc unde nu se pun note, nu se strigă catalogul, unde nu există elevi și profesori ci doar oameni care îndrăgesc pictura și adoră culoarea. Îi ajut cu plăcere pentru că mă uit în urmă și realizez cât de mult contează în viața unui tânăr să fie ajutat când are nevoie”, a mai mărturisit Costică Mardare.
În câteva luni, DGASPC Vaslui va avea o capelă proprie, cum nu sunt multe, unde angajații Direcției, dar și beneficiarii serviciilor oferite de această instituție, se vor putea apropia de Dumnezeu. Faptul că în acel lăcaș al Domnului se vor putea reculege și ruga copiii instituționalizați sau cei din plasament îi dă aripi lui Costică Mardare, care pictează gratuit și necondiționat tablourile ce vor împodobi capela. Un copil crescut fără părinți acum 40 de ani are aceeași inimă ca a unui copil abandonat din zilele noastre. O inimă mare! (Mihaela NICULESCU)