Cursurile de arbitraj pentru fotbal atrag din ce în ce mai mulți tineri, băieți și fete. Ilinca Mazga este din Vaslui, are 16 ani, și a terminat de câteva zile cursurile Școlii de Arbitri din Vaslui. Își dorește cu ardoare să devină arbitru și să acceadă în ligile superioare. A arbitrat deja câteva meciuri din liga a IV-a și liga a V-a și a dobândit ceva experiență. Este abia la început de drum și vrea să învețe cât mai mult de la mentorul său, Răzvan Beldiman, arbitru în Liga a III-a și președinte al Comisiei Județene de Arbitraj de un an.
„De mică, mi-am dorit să joc fotbal. La mine în familie nu era nimeni microbist, dar mie mi-a plăcut acest sport și dacă ar fi fost o echipă de fotbal pentru fete în județ, aș fi făcut totul pentru a ajunge pe teren ca jucătoare. Deși au existat promisiuni, echipa de fete nu s-a mai făcut, așa că, văzându-mă cât de mult iubesc fotbalul, profesorul meu de educație fizică, Ovidiu Sălceanu, m-a îndrumat către Școala de Arbitri. Timp de două luni și jumătate, am susținuzt testări fizice și teoretice și am reușit să obțin certificatul de arbitru. De acum încolo, totul depinde de mine dacă voi evolua în ligi superioare”, a declarat Ilinca Mazga.
Ilinca știe că are de parcurs un drum greu, știe că trebuie să aplice în orice secundă, cu promptitudine regulile jocului pe care trebuie să le cunoască dumnezeiește. Știe că trebuie să se impună ca arbitru, indiferent de meci, să aibă prestanță, să știe să sufle în fluier în așa fel încât să impună respect și să fie cel mai corect om de pe teren. Se bucură de înțelegerea profesorilor atunci când este nevoită să lipsească de la școală pentru a arbitra un meci.
„Profesorii mă înțeleg și pentru asta le mulțumesc. Părinții mă sprijină, de asemenea și colegii de liceu. Fără toate astea nu mi-a putea duce la îndeplinire visul”, a mărturisit tânăra arbitră.
Ilinca Mazga este deja un model pentru cei din generația sa. Este o adolescentă cu ochi verzi pătrunzători, dar nu pentru asta o admiră cei din jur ci pentru determinarea și încăpățânarea de care dă dovadă și pentru încercarea de a-și depăși uneori propriile limite. (Mihaela NICULESCU)