de Răzvan CĂLIN
Condițiile în care s-a derulat ultimul val de disponibilizări colective a stârnit un val de nemulțumiri atât în rândul celor vizați, cât și printre cei care au rămas în continuare angajați ai fabricii. Toate atacurile oamenilor sunt concentrate asupra Sindicatului Liber (SL) ”Rulmentul”, a cărui conducere este acuzată că a pactizat cu administrația societății. Oamenii ne-au dezvălui că, în realitate, valoarea salariilor compensatorii pentru cei disponibilizați este cu mult mai mică. ”Rulmentiștii” acuză sindicatul că i-a tras pe sfoară și că, în realitate, face jocurile conducerii societății.
Ultima rundă de disponibilizări care a lovit SC Rulmenți SA Bârlad (în urma căreia au rămas fără slujbă 316 muncitori), a provocat un val de nemulțumiri fără precedent în rândul celei mai mari părți dintre salariații fabricii. Oamenii sunt extrem de iritați față de modul în care Sindicatul Liber (SL) ”Rulmentul” – cea mai mare organizație sindicală din fabrică care reunește cei mai mulți din cei 1.500 de salariați – a negociat (dacă mai putem spune așa) aceste ultime disponibilizări în urma cărora au rămas fără slujbe peste 300 de oameni. Reporterii Est News au reușit să stea de vorbă cu câțiva dintre cei proaspăt disponibilizați și au obținut în exclusivitate dezvăluiri care arată că, în realitate, sindicatul ar milita mai mult pentru interesele echipei manageriale și a patronatului, decât pentru muncitorii care îi plătesc lunar să facă acest lucru. Situația este extrem de încordată în momentul de față și în rândul celor rămași în societate, care la rândul lor se simt trădați de sindicaliști, cei care, teoretic, ar fi trebuit să le apere interesele și nu să-i trădeze, după cum vom vedea.
Abordat de jurnaliștii Est News la începutul lunii în curs, Vasile Roșca, președintele SL ”Rulmentul”, a declarat că în urma negocierilor cu administrația societății valoarea unui salariu compensatoriu a fost fixată la aproximativ 1.800 de lei, impozabil. Adică salariul mediu care se câștigă acum în fabrica de rulmenți bârlădeană. Muncitorii cu vechime de peste 20 de ani urmează să încaseze șase salarii compensatorii, iar cei cu vechime sub 20 de ai vor încasa cinci. Trebuie spus că s-a convenit ca fiecare salariu să fie plătit eșalonat, adică 50% din acesta pe lună. Astfel se va ajunge ca fiecare ”rulmentist” disponibilizat să încaseze plăți compensatorii de-a lungul a 10 sau maxim 12 luni, în funcție de vechimea fiecăruia.
”Una a declarat domnul Roșca în presă, alta a făcut! Am fost extrem de surprinși să aflăm că, în realitate, sunt mult mai puțin bani de încasat de fiecare dintre cei disponibilizați. În realitate, sindicatul a obținut o valoare mult diminuată pentru plățile compensatorii: doar 76% din valoarea unui salariu de 1.800 de lei, impozabil și acesta. Scăzând odată cele 24 de procente pierdute dintr-o simplă tăietură, mai trebuie să ții cont că și suma finală este, la rândul său, impozitată. Dacă s-ar fi păstrat valoarea de 1.800, așa cum sindicatul susține, atunci valoarea netă a unui salariu compensatoriu ar fi fost în jur la maxim 1.400 de lei. Înjumătățit ar fi însemnat 700 de lei și ceva, la care se adaugă și șomajul vreo 500 și ceva de lei pe lună, astfel încât toți ne-am făcut calculul ca timp de 10 sau 12 vom încasa încasat, lunar, câte 1.200 – 1.300 de lei. Însă, când ni s-a pus în față să semnăm contractele, am constatat cu stupoare că urma să primim vreo 500 și ceva de lei, plus șomajul bineînțeles, ajungând la suma totală lunară de circa 1.100 de lei. Asta înseamnă că am pierdut din start câte 200 de lei. Supărarea noastră mare este de ce conducerea sindicatului nu ne-a spus din capul locului: «Măi, uitați, noi n-am obținut decât 76% din salariul mediu, impozitabil!». A trebui să aflăm adevărul în urma presiunilor noastre. Un coleg de-al nostru a insistat la conducerea sindicatului, a aflat adevărul și ni l-a spus și nouă: «Oameni buni, am fost mințiți!». Dar deja era prea târziu pentru noi, căci am fost puși în fața faptului împlinit”, ne-a mărturisit unul dintre disponibilizații de la Rulmenți SA.
Tot felul de tertipuri pentru ca firma să plătească cât mai puțini bani celor disponibilizați!
Nemulțumirile oamenilor nu se opresc aici pentru că, așa cum ne-au povestit, au mai avut parte de astfel de ”surprize” din partea celor pe care i-au plătit ani la rând ca să le protejeze drepturile. Mulți dintre cei 316 disponibilizați au constatat că nu le-a fost trecută în documente vechimea reală în câmpul muncii. De fapt, la mijloc a fost vorba despre un tertip, legal ce-i drept, însă care îi dezavantajează net tot pe bieții oameni.
”Cei de la sindicat au susținut sus și tare că cei care au vechime de peste 20 de ani vor primi șase salarii compensatorii, iar cei cu vechime sub 20 de ani, vor încasa cinci. Când am semnat actele, ne-am trezit iarăși că realitatea era cu totul alta. Spre exemplu, eu am vreo 26 de ani de când muncesc, din care 15 ani sunt la Rulmenți SA. Eu știind că am peste 20 de ani vechime în câmpul muncii, am întrebat de ce anume mi-au trecut doar 15 ani. Mi s-a spus că, de fapt, s-a ținut cont doar de anii lucrați efectiv în fabrica de rulmenți și nu de vechimea în câmpul muncii. Vă închipuiți cam ce șoc au avut cei care au doar vreo cinci ani lucrați în IRB, deși au mulți ani în câmpul muncii!? Iarăși, nu am înțeles de ce nu ne-au spus din prima cum stau lucrurile cei de la sindicat”, ne-a mai spus unul dintre foștii salariați ai fabricii de rulmenți bârlădene.
”Sindicatul nu ne mai ajută cu nimic”!
Este clar că nemulțumirile oamenilor se îndreaptă exclusiv către SL ”Rulmentul”, organizație pe care o acuză că, în realitate, nu le apără nicidecum drepturile. Ci doar urmăresc să țină sub control marea masă a muncitorilor, spre liniștea șefilor care atunci când e cazul știu să le fie recunoscători. Oamenii spun că deși fiecare din cei 1.500 de salariați plătesc câte 14 lei pe lună drept cotizație, nici unul dintre ei nu simte că interesele sale îi sunt cu adevărat reprezentate în negocierile cu terțe părți, mai ales cu administrația firmei.
”Ce a făcut sindicatul pentru noi? S-au instalat în scaune și ne reprezintă după cum vor ei. Omul plătește cotizația aia cu gândul că, la un necaz, sindicatul îl va apăra. Da de unde! Te duci la ei cu o problemă, așa ce te aburesc și te sucesc, până când constați că de fapt nu ești apărat deloc. Stau echipe din partea conducerii câte o săptămână pe capul oamenilor, chipurile să vadă dacă care este randamentul mașinilor și al oamenilor și astfel să poată face normarea. Storc oamenii până la ultima putere, în timp ce ei beau cafele după cafele. Unde-i sindicatul? De ce nu au venit să ne ia apărarea și au lăsat să modifice normele de lucru după cum a vrut conducerea?”, ne-au mai povestit ”rulmentiștii”.
Oamenii sunt extrem de iritați și din cauza faptului că acest val de disponibilizări este justificat de către conducerea firmei (susținută tacit și de sindicat) prin scăderea nivelului comenzilor, atât la nivel național, cât și internațional. Logic și firesc, muncitorii se întreabă ce vină au ei pentru faptul că departamentul de vânzări al firmei nu-și face datoria. Și vorbim de câteva zeci de posturi călduțe foarte bine plătite (cu mult peste cât câștigă un muncitor ce produce zilnic rulmenți), dar ale căror ocupanți, după cum se vede, nu-și fac treaba mai deloc. Oamenii sunt la fel de iritați când vine vorba despre întreaga echipă managerială de la Rulmenți SA, care numără în momentul de față peste 30 de directori, directorași, șefi etc. Atât timp cât Rulmenți Bârlad se laudă că, în continuare, nu se face rabat de la calitatea produselor ce au adus faimă în toată lumea vreme de peste o jumătate de secol și în condițiile în care există o cerere constantă pe piața externă pentru rulmenți de calitate, ce vină au simplii muncitori?
”Nu am văzut pe listele astea cu disponibilizații nici un angajat de la TESA. De ce? Avem peste 30 de directori, fiecare cu salariu pe măsură, mult mai mari decât câștigă un muncitor din mașină. Și tot pe amărâții ăștia îi lovești?! Iar sindicatul nu ne mai ajută cu nimic. Pentru că am plătit cotizații, pentru ce încă mai plătesc oamenii cotizații? Sunt milioane de lei care se strâng lunar din cotizații și nimeni nu știe ce se face cu ei. Cică ne reprezintă. Cum, dându-ne afară? Am să vă spun ceva care ne-a scârbit pe mulți dintre noi. Anul trecut am avut un coleg, un băiat foarte bun, care tocmai fusese desemnat maistru. Un băiat foarte capabil și serios. La puțin timp după ce a fost numit maistru, a aflat că are cancer. S-a dus, săracul, să apeleze la un ajutor, cât de cât, din partea sindicatului. I-au răspuns sec că nu au bani. Atunci, oamenii și-au luat angajamentul ca în ziua de salariu, fiecare să contribuie cu o sumă de bani. Dar cum omul avea nevoie urgent de bani și nu mai putea aștepta până la ziua de salariu, colegii au cerut la sindicat să îi dea totuși bani băiatului, iar ei și-au luat angajamentul că vor returna banii din cheta ce va fi făcută când își vor lua lefurile. Nici așa nu au vrut cei de la sindicat, că nu au bani. În fine, omul s-a dus și s-a descurcat cum a putut, noi, la rândul nostru, am strâns bani cum am putut și l-am ajutat. Dar la câteva zile am aflat ceva ce ne-a scârbit: SL a organizat pe nu știu ce baltă din județ o competiție de pescuit, cu tot tacâmul, care a implicat cheltuieli de cazare, mâncare, premii etc. Cum naiba, frate? Îți moare un om muncitor, valoros și nu îl ajuți, dar faci competiții de pescuit și de fotbal în schimb!?”, ne-au mai mărturisit oamenii.
Vasile Roșca: ”Să fie mulțumiți că le-am obținut salariile astea compensatorii, că altfel plecau fără nimic”!
