de Daniel MICU
S-a stabilit in Grecia, unde are livezi de portocali si maslini, dar nu a uitat nicio clipa de unde a plecat acum 17 ani. Un vasluian trimite acasa, an de an, tone de portocale pentru copii sarmani si batranii bolnavi si uitati în centre sociale. Nu se uita la costuri si, decat sa lase fructele sa se strice in livada, alege sa le faca o bucurie dulce si racoroasa celor sarmani, la fiecare productie.
”Cinste dumnealui, face un mare bine pentru noi. Suntem pensionari la azil. Este un gest foarte frumos și neașteptat din partea acestui
Ea desface o portocala si gusta: ”Asta trebuie sa fie mai buna. E foarte dulce și zemoasă. Mulțumim frumos!”.
Toader Tudose îsi aminteste cu emotie de prima portocala pe care a mâncat-o. Erau vremuri când asemenea fructe erau un lux în România. Avea 20 de ani și găsise portocala sub o mașină, în București.
Ieri, barbatul a oprit si la Centrul medico-social Codăești, de ale carui servicii beneficiaza
Un pacient în cărucior îl recunoaște: ”L-am văzut la televizor. A dat portocale la școală, la elevi. E un gest nobil. Un om cu suflet, care se gandeste si la oameni fara posibilitati, la copii! Mai rar asa oameni. Cei ce pleaca, uita de unde pleaca. Domnul nu a uitat”.
În trei zile, vasluianul a impartit cu mana lui o tona de fructe celor bătuți de soartă ce-și duc traiul în centrele speciale. Face acest lucru de șapte ani și spune ca nu se va opri aici.
”Îmi sunt dragi. Trebuie sa îi ocrotim si sa îi aparam. Luna viitoare vin iarăși. De cate ori am ocazia și pot, daca mai vor si altii, voi continua sa fac asta cat o sa fiu pe picioarele mele!”, promite inimosul Toader Tudose.