Andrei Popa, elevul de clasa a XI-a a Liceului “Mihail Kogălniceanu” (LMK) din Vaslui care va reprezenta România în 2016 la două competiții internaționale de informatică, s-a născut în anul 1998 și s-a îndrăgostit de informatică la o vârstă la care alți copii au cu totul alte preocupări. Rezultatele pe care acest adolescent le-a înregistrat până acum se datorează unei munci susținute, unei tenacități de apreciat și curiozității. Andrei Popa ne-a mărturisit că talentul este important, dar insuficient atunci când tinzi la performanță. Contar opiniei generale – aceea că la LMK se înscriu doar copiii de ștabi – Andrei nu provine dintr-o familie cu miliarde. El crede că performanța în informatică nu se rezumă la bani. Introvertit, adolescentul nu poate fi inclus în șablonul clasic al “tocilarului”, ci într-o categorie a oamenilor talentați care știu ce vor de la o vârstă fragedă. A celor care muncesc din dragoste pentru ceea ce le place. Celor care nu știu, trebuie să le spunem că Andrei Popa s-a calificat, pentru al doilea an consecutiv, 
Cum ai dobândit această pasiune pentru informatică?
– În clasa întâi, am primit primul meu calculator, pe care am început să mă joc. Nu aveam foarte multe jocuri, fapt pentru care am devenit tot mai interesat de modul în care funcționează computerul. Ceea ce am descoperit mi s-a părut foarte interesant. Ulterior, în clasa a șasea, am început să frecventez Cercul de informatică de la Palatul Copiilor. Visam să învăț programare. Doream să cunosc ce se ascunde în spatele unui program. Eram foarte curios să aflu cum se face un program de calculator și nu îmi imaginam cum se poate realiza unul. Ceea ce am descoperit mi-a plăcut foarte mult și, de atunci, am dorit să depășesc stadiul de simplu utilizator al calculatorului. Asta m-a determinat, mai târziu, să particip la olimpiade.
Faptul că ai fost forțat să studiezi discipline pentru care nu ai înclinație, te-a determinat să sacrifici din timpul de care aveai nevoie pentru a învăță informatică?
– În gimnaziu nu, deoarece nu eram atât de axat pe informatică. Abia în clasa a opta am început să mă pregătesc mai intens pentru acest domeniu. La liceu însă, mai ales în clasa a noua, materia s-a îmbogățit și uneori am fost nevoit să reduc din timpul alocat informaticii, pentru a mă pregăti pentru teste sau ascultări. În anii următori, în programul școlar s-au adăugat mai multe ore de informatică și astfel am avut mai mult timp pentru a învăța ceea ce îmi place.
– În general, după ce vin de la ore, mă apuc să lucrez la informatică. Dacă știu că urmează să susțin un test sau că urmează să fiu ascultat, învăț la acea disciplină. Dacă nu, două – trei ore, uneori mai mult, mă ocup doar de informatică, după care încep să îmi scriu temele pentru a doua zi.
Cât de mult a contat pentru tine ceea ce ai învățăt în școală?
– Școala m-a ajutat foarte mult să descopăr obiectul pentru care am talent. Inițial, m-a atras și matematica, dar nu lucram foarte mult de unul singur și de aceea nici nu am avut performanțe foarte mari în acest domeniu. Când am descoperit informatica am simțit că pot studia mai mult pe cont propriu. Celelalte obiecte, de cultură generală, m-au ajutat foarte mult în gimnaziu, căci m-au făcut să gândesc altfel. De exemplu, Chimia m-a ajutat să înțeleg calculele, Fizica să înțeleg mai bine lumea din jur, iar Româna mi-a îmbogățit vocabularul. În liceu însă, studiul acestor discipline nu m-au ajutat foarte mult. Materia devine mai complexă, se trece la detaliu. Și astfel începe să te ajute doar dacă vrei să te specializezi pe anumite discipline.
Aspectul financiar, banii, te-au împiedicat vreodată să înveți mai bine?
– Banii nu mi-au pus niciodată probleme. În gimnaziu, mai câștigam din concursuri. Nu erau sume mari, iar cu ajutorul părinților aș fi putut oricând să îmi cumpăr un calculator mai bun. Totuși, rezultatele în informatică nu depind de bani și dacă ai un calculator pe care poți lucra, atunci nimic nu te împiedică să faci performanță.
– Nu pot să stabilesc un procent exact, dar peste jumătate se datorează muncii. Cu talent, se poate ajunge la un anumit nivel, dar după acesta contează muncă depusă constant. Competițiile sunt foarte multe ca număr și este foarte ușor ca rezultatele tale să scadă pe parcurs. Recent am trecut prin șase baraje (examene de departajare pentru selectarea elevilor din loturile naționale olimpice restrânse, n.r.) și puteam să nu trec de unul dintre baraje dacă nu aș fi învățat în mod constant.
Ce “rețetă” de a învăța folosești?
– La obiecte ca istoria sau geografia îmi este mai greu să învăț. Nu am o memorie foarte bună pentru aceste discipline. Pot să învăț pentru un test, dar pe lungă durată rețin doar frânturi din ceea ce am studiat. La materii ca informatica, matematica lucrez exerciții și din practică reușesc să înțeleg fenomenul. Îmi intră în “sânge”, ca să zic așa.
Cum te distrezi?
– Îmi place foarte mult să mă plimb. Ocupându-mă de informatică, stau foarte mult timp pe scaun. Sunt genul de persoană care obosește mai mult stând pe scaun. De aceea, îmi place să ies cu prietenii și să ne plimbăm prin oraș.
Care este cea mai mare “prostioară” pe care ai făcut-o în copilărie?
– Îmi amitesc că atunci când eram mic, mi-am dat drumul cu bicicleta pe scări. Am căzut, m-am lovit și din fericire nu am pățit nimic grav.
Ce vei face după ce vei termina liceul?
– Intenționez să mă înscriu la Facultatea de Informatică din București. Cunosc foarte mulți elevi care vor să se înscrie acolo și vreau să fim colegi în continuare. De asemenea, în București aș avea mai multe oportunități.
A consemnat Bogdan RUSU