Femeia din Bârlad care trăiește în lumea a 800 de păpuși

de Daniel MICU

O pensionara din Bârlad traieste, de ani buni, intr-o veritabila lume de basm. Inconjurata de sute de papusi si jucarii de plus, Clementina Trofin nu concepe nicio zi departe de lumea ei tacuta si colorata. A adunat cu grija, ani la rand, fiecare jucarie primita sau cumparata, le-a ordonat frumos in toata casa, iar colectia ei numara acum peste 800 de piese, fiecare cu povestea ei.

“Papusile sunt insasi existenta mea! Le iubesc! Mama mea le-a adorat! Sunt bucuria si oaza mea de liniste! Am parte de rautati zi de zi, oamenii sunt cruzi, dar ma refugiez in lumea mea mica! Evadez intr-o lume pe care nu multi reusesc sa o inteleaga! Nu e nimic ciudat in asta! E modul meu de a trai frumos, simplu! O copilarie nesfarsita!”.

Întreg apartamentul micut al Clementinei este ”căptușit” de jucării. Peste tot, de jur-imprejur, peretii sunt incarcati de personaje din povesti sau desene animate, uriase sau de-o schioapa, vesele sau fioroase, de papusi cu priviri sclipitoare si par carliontat, imbracate in rochii somptuoase sau salopete strengaresti. Fiecare poarta poarta un nume: Diana, Elena, Victoria, Bubu sau Martinel, John sau Miky si are o poveste scrisa in sufletul colectionarei.

Clementina Trofin are 55 de ani si de cand se stie a trait printre papusi. Dupa o copilarie petrecuta pe patul de spital, isi aduce aminte de papusa care i-a tinut de urat in acea perioada trista si dureroasa. E prima ei păpușă. Înalta, blonda, cu o rochie rosie ca focul și se numește Dorotheea.

Surprinzător, nu prima păpușă este preferata ei, ci o alta, un bebeluș, ușor ponosit, cu o figură tristă și neajutorată. Clementina nu știe de ce i s-a lipit de suflet. Cea mai frumoasă i se pare o jucărie de pluș care îl reprezintă pe E.T, celebrul extraterestru din filmul cu același nume, pe care l-a achizitionat cu greu.

Inițiatoarea colecției de jucării nu este Clementina, ci mama ei, care s-a stins acum trei ani si i-a lasat in grija comoara nepretuita. În memoria ei, femeia păstrează colecția și o sporește atât cât îi permit posibilitățile. Cu ani in urma, reusea sa isi ia papusi scumpe, speciale. Apoi, problemele s-au adancit si reusea sa isi faca mici bucurii intrand in magazine ieftine de unde cumpara cu doar cativa lei, la mana a doua, jucarii aruncate de copii. De o buna bucata de timp nu a mai cumparat nimic. Traieste dintr-o pensie de 400 de lei, impreuna cu un catel si o pisicuta, iar cei mai mulți bani îi dă pe medicamente.

Clementina e pasionata de teatru si are o biblioteca plina de carti, în lectura cărora se afundă tot timpul. În micuțul ei apartament domnește o curățenie desăvârșită, nimic nu pare pus la întâmplare.  O doare sufletul ca nu are bani sa mearga la spectacolele de la Teatrul “V. I. Popa” din oras. Spune ca asta ar fi cea mai mare bucurie si dorinta a ei. Se consoleaza insa printre poze si amintiri, invaluita de magia unei lumi pe care putini o inteleg.

Are, totuși, puterea să și glumească. Ne arată o păpușă în chip de vrăjitoare: ”Asta e soacra mea. Cred ca asa ar fi aratat, dacă aș fi avut una. Are și mătură. Am primit-o cadou”.

Clementina Trofin ne plimbă printre colecțiile de clowni, de dalmațieni, de urși, printre păpușile de porțelan pe care i le-a dăruit chiar ea, mamei sale, cu diverse ocazii: ”Fiecare coltisor are o poveste. O poveste mai trista, mai vesela, depinde cand le-am cumparat”.

Una dintre mini-colecțiile de care femeia este foarte legată, este formată din păpuși cu expresie. Sunt de proveniență nemțească și reprezintă copii în diverse ipostaze. Fața fiecăruia exprimă altceva: unul râde, altul plănge, unul se bucură, altul e trist, țipă, se strâmbă, se miră, este furios, e fericit etc. 

”Nici fata care lucra la magazin nu voia sa mi le dea ca erau <urate>. Mie mi-au placut.”, explică Clementina, pastratoarea unei lumi decupata dintr-un basm cu printese, zane, spiridusi pusi pe sotii, animale mistice, personaje stranii, culese dintre stele sau de pe fundul marii.