Fuziunea UNPR -PMP urmează să fie validată miercuri în cadrul unui Congres Extraordinar, dând naștere unui partid care are 2.518 consilieri locali, 51 consilieri județeni, 138 de viceprimari și al treilea grup parlamentar ca număr în Camera Deputaților.
Fuziunea prin absorbție a UNPR cu PMP vine ca soluție pentru ambele formațiuni politice după alegerile din 5 iunie, aceste partide urmărind să obțină ”o linie de start” mai bună în perspectiva alegerilor parlamentare din toamnă.
Astfel, la locale, partidul condus de Traian Băsescu (PMP) a obținut 18 mandate de primari (0,56%), 1.315 consilieri locali (3,26%), și 41 de mandate de consilieri județeni, în timp ce ”partidul interesului național” (UNPR), intrat recent sub conducerea lui Valeriu Steriu a obținut, acolo unde nu au avut liste comune cu PSD, 26 de mandate de primari (0,81%), 1.203 consilieri locali (2,99%) și 14 mandate de consilieri județeni (0,975).
În urma fuziunii PMP-UNPR, noul PMP, care îl va avea ca președinte pe Traian Băsescu, lui Eugen Tomac și Valeriu Steriu revenindu-le funcțiile de președinți executivi, va avea 2.518 de consilieri locali, 51 de consilieri județeni, ”fiind prima condiție pentru a deveni partid subvenționat de la stat”, precum și 138 de viceprimari, potrivit unei declarații făcute de Traian Băsescu, în contextul discuțiilor privind fuziunea PMP-UNPR. De asemenea, grație UNPR, PMP va deveni a treia forță politică în Camera Deputaților până la alegerile parlamentare. Grupul UNPR de la Senat a fost însă ”decimat” după ce majoriattea membrilor au migrat la PSD, în vreme ce lideri ca Șerban Mihăilescu sau Gabriel Oprea au ales să rămână independenți.
Decizia UNPR de a fuziona cu PMP vine în contextul în care UNPR a negociat o fuziune cu PNL imediat după alegerile locale și în condițiile în care avea deja un parteneriat cu PSD, partid cu care a candidat la alegerile locale pe liste comune, excepție făcând anumite localități în care filialele PSD și UNPR au decis să meargă în alegerile locale cu liste separate.
”Hemoragia” în UNPR a început o dată cu negocierile purtate de ”partidul interesului național” cu PNL, când mai mulți parlamentari au plecat la PSD și a continuat și după decizia privind fuziunea prin absorbție a UNPR cu PMP, moment în care personalități cunoscute au demisionat din UNPR. Actorul Mihai Mălaimare a spus adio formațiunii fondate de Gabriel Oprea ca urmare a anunțului privind fuziunea cu ”alde Băsescu”, afirmând că a fost ”un dobitoc”, UNPR nefiind decât ”un partid oarecare”.
De asemenea, actorii Alexandru Arșinel și Cezara Dafinescu și-au anunțat plecarea din UNPR, Cezara Dafinescu afirmând că Traian Băsescu nu o reprezintă, în timp ce Arșinel a spus că s-a considerat în afara partidului din momentul în care Gabriel Oprea a părăsit conducerea formațiunii.
Senatorul UNPR Ilie Năstase a declarat și el că își va da demisia din partid și le-a transmis colegilor să nu se bazeze pe el pentru fuziunea cu PMP, considerând că „se împrietenesc cu dracul”.
UNPR a pierdut nu doar parlamentari, ci și o mare parte din organizația de tineret. Liderul organizației de tineret a UNPR, Cezar Stancu, a anunțat într-o conferință comună de presă cu omologul său social democrat, Gabriel Petrea, că ”tineretul progresist alege să se alăture PSD și TSD”, afirmând că a aflat de fuziune de la televizor.
Fuziunea PNL a fost criticată și de fostul președinte al UNPR Gabriel Oprea, liderul în jurul căruia partidul a gravitat în cei șase ani de existență și pe care Băsescu l-a caracterizat drept ”șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase” pentru ca mai târziu să-l reevalueze și să-l avanseze, iar ulterior să-l descrie ca fiind ”lacheul lui Ponta”.
Oprea, care a renunțat recent la șefia partidului, fiind urmărit penal în două dosare și acuzat de plagiat, a afirmat că îi pare rău că UNPR, ca partid de sine stătător, dispare și că ar fi preferat ca acesta să meargă pe picioarele sale în loc să se transforme ”în zestrea unei fuziuni de conjunctură”.
UNPR a fost înființat în anul 2010, ca o „construcție politică de centru-stânga, având în centrul ei interesul național”, la doi ani după ce mai mulți parlamentari PSD, PC și PNL s-au desprins de partidele din care făceau parte și s-au constituit ca grup independent.
Congresul din mai 2010 l-a adus la conducerea partidului pe Marian Sârbu, secondat de Cristian Diaconescu – președinte de onoare și Gabriel Oprea – a cărui relație de prietenie cu Elena Udrea era binecunoscută – președinte executiv.
UNPR a intrat pentru prima dată la guvernare alături de PD-L și UDMR, în Cabinetul Emil Boc, Gabriel Oprea fiind numit ministru al Apărării, iar Cristian Diaconescu ministru de Externe.
După demisia Cabinetului Boc din februarie 2012, UNPR a asigurat majoritatea parlamentară și s-a regăsit și în Cabinetul condus de Mihai Răzvan Ungureanu.
Odată cu ieșirea de la guvernare, în anul 2012, prin căderea Guvernului Ungureanu, Marian Sârbu a renunțat la șefia partidului, președinția fiind preluată de Gabriel Oprea.
Partidul condus de Oprea s-a desprins de PD-L odată cu pierderea puterii, revenind spre partidul din care plecaseră cei mai mulți lideri ai săi – PSD, împreună cu care a constituit Alianța de Centru-Stânga (ACS), fiind ulterior cooptat și în USL.
Alianța PSD-UNPR l-a determinat pe Cristian Diaconescu să demisioneze din partid, acesta fiind numit consilier prezidențial al lui Traian Băsescu în anul 2012, pentru ca mai apoi să se alăture PMP.
În decembrie 2012, au existat discuții privind fuziunea prin absorbție cu PSD, însă demersurile nu s-au concretizat.
La alegerile parlamentare din decembrie 2012, UNPR a obținut, pe listele USL, zece locuri în Camera Deputaților și cinci locuri în Senat, parlamentarii UNPR alăturându-se celor PSD în lipsa numărului minim de mandate care le-ar fi permis săformeze grup parlamentar.
UNPR a făcut parte și din Cabinetul Ponta, Gabriel Oprea fiind numit vicepremier. În iunie 2015, UNPR a fuzionat prin absorbție cu Partidul Poporului – Dan Diaconescu. UNPR a ieșit de la guvernare în noiembrie 2015, odată cu demisia premierului Victor Ponta, pe fondul tragediei din Colectiv.
Gabriel Oprea a devenit în aceeași perioadă subiectul mai multor proteste declanșate de moartea polițistului Bogdan Gigină, care a murit în timp ce deschidea coloană oficială a vicepremierului.
În martie 2016, Gabriel Oprea și-a anunțat demisionează de la șefia UNPR, fiind urmărit în două dosare penale. El l-a desemnat pe Valeriu Steriu drept succesor, acesta fiind ales președinte al UNPR. În iulie, Oprea s-a retras din partid, anunțând că rămâne senator independent și nu va mai candida pentru un nou mandat.
”Oprea va executa ordinele, așa cum le-a executat când a fost și în alte alianțe”, sintetiza Traian Băsescu experiența sa cu Gabriel Oprea. Începând cu ziua de joi, întreg partidul fondat de Oprea va executa ordinele lui Băsescu.
Sursa; mediafax.ro