Est News

Povestea celor nouă copii care nu merg niciodată la cofetărie

de Danie MICU

Modești, dar extrem de muncitori și ambițioși, doi părinți tineri din satul Cioatele (Negresti) luptă cu greutățile în fiecare zi pentru a le asigura strictul necesar celor nouă copii. O familie numeroasă, dar unită și hotărâtă să învingă sărăcia. De patru ani de zile, ajutat de băieți, tatăl construiește o casă suficient de mare pentru toți cei 11 membri. Fac sacrificii și investesc fiecare bănuț în materiale de construcții

 Nu merg niciodată la cofetărie, sunt prea mulți și ar costa prea mult câte o prăjitură pentru fiecare, așa că mama le face gogoși. Nu au destule pături sau dulapuri, nu au ieșit niciodată din satul lor și, cel mai mult își doresc să vadă marea, despre care au auzit numai la televizor. Părinții recunoscu cu lacrimi în ochi că nu își permit un asemenea lux. Abia au reușit să cumpere o văcuță și un porc, dar și furaje pentru iarnă.

   Zicala “omul sfințește locul” este perfect valabilă în cazul Mihaelei (37 ani) și a lui Vasile (40 de ani) Bunduc. Oameni serioși, gospodari și decenți, ei sunt un adevărat exemplu pentru comunitate. Și-au construit viața cu palmele goale, iar când au început să vină copiii, greutățile i-au făcut mai puternici.

 Au cinci fete și patru băieți, cu vârste curpinse între 3 și 16 ani. Sunt educați, merg la școală și la grădiniță, învață bine, sunt îngrijiți și foarte responsabili. Băieții își ajută tatăl să termine de construit casa, ridicată pe pământul dat de primărie, iar fetele sunt mereu pe lângă mama lor, în bucătărie sau la alte treburi gospodărești. Fiecare are rolul său, fiecare are câte ceva de făcut, e timp pentru carte, pentru joacă și pentru muncă. Se ajută unul pe altul, se bucură de fiecare moment împreună, de puținul pe care îl au și se consideră cei mai fericiți. Lipsurile i-au călit.

   Au început în urmă cu patru ani o casă cu patru încăperi. Mai e mult până la finalizarea ei. Bărbatul a fost plecat câteva luni în Germania, cu contract în agricultură. A adunat ceva bănuți și s-a întors în sat. A tras lumină, a cumpărat materiale de construcții, o vacă, un porc, dar și furaje. Le lipsesc însă multe, iar banii s-au topit. Grijile familiei se înmulțesc la început de an școlar, întrucât nu au destui bani pentru haine și rechizite. Tatăl va fi nevoit să plece din nou la muncă pentru a le asigura celor nouă copii strictul necesar.

 ”Ne-am săltat casa singuri. Dacă stăteam la autorități, nu reușeam. Nu am prea apelat. Noi ne-am tras lumină, am făcut gardul, am muncit. Am îndurat, dar am făcut tot ce am putut să aibă copiii strictul necesar. Am avut un porc, o pasăre, lapte. Nu mergem în vacanțe, asta ar fi prea de tot. Cu banii câștigați de mine la muncă am luat geamuri, uși, rigips pentru toate camerele, ciment. Dacă aș mai prinde un contract, aș pleca din nou, am 9 copii de trimis la scoala”, povestește Vasile, capul familiei.

  Sărăcia nu îi impiedică pe copii să meargă la școală. Fata cea mare este la liceu, la profilul matematică-informatică și a terminat cu media 8,50. A fost chiar și la faza județeană a olimpiadei de matematică, ocazie cu care a ieșit din satul ei, la Vaslui.

 ”Câte nu trebuie la școală, la grădiniță. Haine, rechizite, pachete, câte nu trebuie?! E greu de bani. Casa nu e gata. Uitați ce e aici. Trebuie mobilată. Am zis să facem o baie, o bibliotecă a copiilor, să pună cărți, caiete, trebuie să muncim să facem. Dar nu ne-am dus să cerem la nimeni. Am muncit și am făcut ce am putut în patru ani de zile”, spune Mihaela Bunduc, mama celor 9 copii.

 Cea mai mare dorință a copiilor este ca tata să termine casa, pentru a putea și ei să ducă o viață mai bună. În secret, însă, visează să vadă marea.

   Mădălina ne-a împărtăsit și nouă visul său: ”Știu despre mare că e frumoasă, are pești. Acolo sunt mulți oameni, e cald. Nu am îndrăznit să le spun părinților. Nu au bani pentru așa ceva. Trebuie să ridice casa”.

 Mihaela Bunduc ne arată casa și mărturiseste că nu e simplu să o țină: ”Aici fac mâncarea. Nu e lumină, deocamdată. Trebuie să aducem un electrician. Astăzi facem cartofi prăjiti. Curăț 4-5 kilograme odată. Fac mâncare în oală de 15 kg. Nu ne permitem să cumpărăm pâine de la magazin, dar frământ eu, câte 7-8 kg de făină. Pâinea care iese, ne ajunge doar pentru prânz. Seara mai mâncăm și mămăligă”.

  Pretențiile acestor oameni nu sunt mari. Deși casa va fi mică pentru toți cei 11, Vasile este hotărât să asigure condiții de intimitate tuturor: ”Vreau o bucătărie, cu masă lungă pentru copii. Aici, o cămăruță să stau cu cei mici. Apoi să îi răresc, să dau deoparte fetele de băieți. Să aibă intimitatea lor. Eu am dormit doi ani îmbrăcat cu pantaloni pe mine, fetele la fel. Mi-e rușine. Asta vrem, să le creăm o situație a lor”.

 

 

Exit mobile version