„Toata vara muncim, pentru ca iarna sa avem ce mânca si noi, dar si animalele. Asta e vacanta noastra!”, spune Alexandru Mocanu din Viișoara. Băiatul in varsta de 15 ani nu a vazut marea decat la televizor si accepta cu greu faptul ca oamenii cheltuie intr-o saptamana pe litoral, cat castiga familia lui in câteva luni de trudă. E povestea a sute de copii din judetul Vaslui. Majoritatea, din mediul rural. Dar sunt si orășeni care nu stiu ce inseamna o vacanta mai departe de casa bunicilor.
Pe Alexandru l-am gasit cu vacile pe deal. E „de rand” familia lui! Munceste de mic. La toate se pricepe! Si in bucătărie intra atunci când mama nu e acasa si trebuie sa isi hrănească fratii mai mici, doi la număr.
„Suntem obisnuiti cu munca. Părinții nu ne obligă, dar nu e normal ca noi sa batem mingea in drum si sa-i lăsăm doar pe ei pe camp sau cu animalele. Nu e nimic rau in a munci. Rusinos e sa furi sau sa ceri! Vacanțele asa le petrecem! Nu am fost la mare sau la munte! La agricultura mă pricep. Sunt la liceu in Vaslui. Când termin o sa merg la Iasi,la Agronomie. Strang bunicii bani sa ma susțină! Azi sunt la vaci. Dimineata am avut treaba in curte. Am mâncat lapte cu turte. La amiază mananc pe deal niste rosii, cas, ceapă, am si o bucata de salam! La mare o sa merg la primul salariu! Acum e de treaba! Iarna e lunga. Trebuie sa mâncăm si noi, si animalele. E rau ca nu ploua”, ne povesteste adolescentul.
L-am lăsat pe Alexandru cu vacutele si am pornit mai departe. Nu e nici ora 10 si atmosfera e irespirabila. Satele au amorțit prinse in capcana de foc a lui Cuptor. Nici câinii nu se mai sinchisesc de străini si toropiti sub petece de umbra. Arde pământul si lumea se roagă pentru ploaie.
Ajungem în satul Unțești. Nici tipenie pe ulite. Soarele „ranjeste” din inaltul cerului, curios sa vada ce planuri avem! Ne arde obrajii, dar și cheful de munca… În departare, o nălucă. Grăbim pasul și, în scurt timp, se iteste printre copaci o fetișoara. Abia merge sub greutatea unei găleți cu apa. Mogaldeata blonda e Denisa si are 8 ani. Se opreste la vorba cu mana in sold, sfatoasa ca un om mare.
„Pe cine cautati?! Eu am scos apa. Are mama de spălat. Fântâna de langa noi a secat. Nu da Dumnezeu ploaie ca e lumea rea! Luam apa de unde putem, pentru mâncare, pentru băut. Pana diseară, mai car doua găleți. Nu e greu deloc. Casa mea e pe ulița cealaltă, a patra, pe dreapta. De vale sta o prietena de a mea. E în Italia la mama ei! E bine in vacanta!”, turuie Denisa.
Ne povestește că face și altceva în afară de muncă: ”Ma uit si la desene. Mai citesc,scriu, o ajut si pe mămica. La mare nu am fost. De unde bani?! Daca imi ia mamica un ghiozdan roz si geaca noua, sunt mulțumită. Ma duc, am întârziat!!! Sa veniți pe la noi!”, mai spune copila vorbareata si isi vede de treburi.
Desi sunt invatati de mici cu munca si cu lipsurile, copiii de la tara dau adevarate lecții de viata. Se maturizează inainte de vreme si se multumesc cu ce le ofera părinții. După liceu, mulți se întorc în satele de baștină sau pleacă în tarile unde muncesc rudele sau prietenii lor. Putini sunt cei care reușesc sa termine o facultate și sa se angajeze în domeniul visat. Sărăcia le taie aripile multora, din păcate!
