de Răzvan CĂLIN
O ședință a Colegiului Prefectural Vaslui a scos la lumină starea jalnică a patrimoniului cultural și istoric din județ. Monumentele istorice sunt lăsate în paragină pe motiv că nu sunt fonduri pentru reabilitarea lor.
Patrimoniul cultural și istoric al județului Vaslui este pe cale să devină istorie sau, mai bine zis, o simplă amintire. Monumente istorice și culturale de o valoare inestimabilă zac pe întreg cuprinsul județului fără ca nimeni să ridice vreun deget pentru conservarea lor. În aceste fel, cu fiecare zi care se scurge, clădirile de patrimoniu sunt tot mai deteriorate, intemperiile și delăsarea oamenilor măcinându-le încet, dar sigur.
Asta în timp ce autoritățile stau și se lamentează (în cel mai bun caz!) că nu au fondurile necesare pentru așa ceva. Este clasica scuză găsită pentru mai toate problemele comunității, cu care responsabilii speră că vor închide gura celor ce îndrăznesc să le ceară socoteală sau să-i critice.
Conform statisticii realizată chiar de cei de la Direcția Județeană pentru Cultură (DJC) Vaslui, la nivelul județului nostru există nu mai puțin de 438 de obiective incluse pe Lista monumentelor istorice. Dintre acestea, 81 sunt de interes național și 357 de interes local. Același inventar al DJC Vaslui mai spune că 266 de obiective sunt monumente de arhitectură, 148 aparțin domeniului arheologiei, iar 24 sunt de for public. Într-o ședință a Colegiului Prefectural derulată ieri, 25 august, Corina Nicoleta Ursache, directorul executiv al DJC Vaslui, a recunoscut cea mai mare parte a acestor obiective sunt într-o avansată stare de degradare. Și, desigur, vina pentru această situație îi revine exclusiv eternei scuze că nu sunt resurse financiare, atât pe plan local, cât și la nivel de buget al Ministerului Culturii.
Într-un comunicat de presă trimis de Cancelaria Prefectului, s-a subliniat, printre altele, că ”în județul Vaslui sunt puțini specialiști autorizați în domeniul restaurărilor, fapt care, corelat cu lipsa documentațiilor de urbanism ce reglementează construirea în zonele protejate, duce la abandonarea unor monumente aflate în stare avansată de degradare sau la intervenții neautorizate. Pe de altă parte, DJC Vaslui se confruntă cu probleme de personal. În prezent, nu există niciun angajat cu studii de specialitate ȋn instituție, cu excepția directorului, Corina Nicoleta Ursache”.
Biserică din lemn veche de 600 de ani, lăsată să se năruie!
Un exemplu în acest sens este biserica din lemn ce poartă hramul Sfîntului Nicolae din satul Cetățuia, comuna Puiești. Este printre cele mai vechi monumente ecleziastice din Episcopia Hușilor și a fost ctitorită de călugării Mănăstirii Neamț în urmă cu aproape șase secole. Micuța biserică din lemn este o bijuterie arhitectonică și e o minune că încă se mai păstrează în mare parte intactă. Este construită din bârne de stejar, încheiate după un vechi meșteșug „în cheotoare dreaptă” și păstrează și acum învelitoarea de șindrilă. Ancadramentul ușii este decorat cu motive solare, brâu în torsadă, solzi și plumbi, iar ancadramentele ferestrelor sunt îmbogățite cu motive stilizate florale și stelate. S-au păstrat inclusiv obloanele din lemn ale ferestrelor, cu geamurile mici în patru colțuri. Am facut aceste mici precizări tocmai pentru a sublinia valoarea și frumusețea acestui obiect de patrimoniu unicat. Și, atenție, biserica este funcțională și în momentul de față, aici oficiindu-se cu regularitate slujbe religioase. Însă, cine știe pentru cât timp având în vedere că odată cu trecerea timpului, lăcașul de cult se deteriorează din ce în ce mai tare.
Ce fac înaltele fețe bisericești, între timp? Mai nimic. Nu s-a alocat nici un leu pentru ca această bijuterie arhitectonică să rămână și generațiilor următoare. Deși Episcopia Hușilor este renumită pentru sârgul și priceperea cu care știe să ”producă” saci de bani, care, după cum se vede, se pierd prin ”tainițele” instituției.
Monumente istorice, din ce în ce mai degradate!
Din păcate, trist, dar cât se poate de adevărat. Tot DJC Vaslui este cea care a și stabilit o listă cu monumentele istorice ce necesită lucrări de intervenție în regim de urgență. Lista cuprinde, printre altele, biserica de lemn din satul Cetățuia, clădirea ce a adăpostit până în urmă cu câțiva ani Școala gimnazială ”Vasile Pârvan” din Bârlad, ansamblul vechiului spital comunal din Huși, conacul Sturdza din comuna Tăcuta, Casa Mogoș și Casa Luchian, ambele din Vaslui etc.
Prefectul Olteanu: ”Se poate vorbi mai mult despre o stare de degradare, decât despre una de conservare a monumentelor istorice”!
Din păcate, includerea pe această listă nu echivalează cu obținerea de fonduri pentru reabilitarea acestor monumente istorice. Nicidecum! Autoritățile locale, dar și cele de la București nu știu altceva decât să se plângă că nu sunt fonduri. Și atât, nimic mai mult. Ar fi desuet să spune că în alte țări, tot ceea ce înseamnă vestigii ale trecutului este conservat și promovat de o manieră agresivă. E de ajuns să te gândești că unii au transformat statuia unui individ care urinează într-un veritabil loc de pelerinaj mondial pentru turiști din întreaga lume, generând fonduri anuale consistente la bugetul local din această atracție turistică. Iar noi stăm și privim cum bijuterii arhitectonice, obiective de o valoare culturală și istorică incomensurabile, se năruie cu fiecare zi ce trece.
Prefectul Olteanu a mai declarat pentru Est News că a identificat deja o organizație non-guvernamentală care ar putea pune umărul, împreună cu celelalte instituții ale statului, la accesarea de fonduri europene sau chiar de la bugetul de stat pentru reabilitarea unor monumente istorice din județ. Rămâne de văzut cât de bine vor reacționa autoritățile, căci, până la urmă, cine nu își respectă trecutul, nu poate avea viitor!