de Mihaela NICULESCU
Un bârlădean a ajuns în posesia unui document cu valoare sentimentală, venit din România în Statele Unite ale Americii în urmă cu 80 de ani. Mihai Anton s-a stabilit în anul 2008, împreună cu familia, în Statele Unite ale Americii, Connecticut. În urmă cu cinci ani, a avut parte de o întâlnire pe care destinul i-a pregătit-o, poate nu întâmplător, Mihai fiind un pasionat de istoria țării sale.
În 2012, s-a întâlnit într-o farmacie din Greenwich (Connecticut) cu o bătrânică despre care avea să afle mai târziu că era nepoata unui evreu care trăise în Cluj și fusese proprietarul unei bijuterii de elită, furnizoare de bijuterii fine, ceasuri de precizie și obiecte de artă pentru Casa Regală a României.
„Mi-aduc aminte că în urmă cu cinci ani am întâlnit o femeie în vârstă de 75 de ani, care căuta pe cineva care să-i facă mici reparații în apartament. M-am oferit să o ajut iar ea mi-a spus din start că nu are bani să mă plătească. Nu a fost nicio problemă. Am ajutat-o cu ce avea nevoie, mai ales că eram liber în week-end. Bătrânica, de la care am aflat că la origini era evreică, mi-a spus la o săptămână de când ne-am cunoscut că ar vrea să-mi mulțumească și că are ceva de care aș putea fi interesat, dar că trebuie să meargă la bancă și să deschidă cutia cu valori. Nu știam ce vrea să-mi dea, dar în momentul în care femeia mi-a oferit un plic, pe care m-am uitat cu atenție, mi-am dat seama că pentru mine, ca român, valora mult mai mult decât o sumă de bani”, ne-a mărturisit Mihai Anton.
Acesta a examinat cu atenție plicul și a văzut că pe el erau lipite patru timbre – două de 4 lei și două de 6 lei, timbre care circulau la acea vreme cu chipul regelui Carol al II-lea. Pe plic era antetul firmei Henry S. Braunfeld și sigiliul acestei renumite bijuterii din Cluj, din perioada interbelică. A aflat apoi de la bătrâna din Greenwich că plicul fusese trimis chiar de Henry fratelui tatălui său, Isaac, și că plicul călătorise 16 zile cu vaporul până la destinație. Scrisoarea fusese expediată din Cluj pe 10 aprilie 1937 și a ajuns la New York pe 26 aprilie. Filateliștii sunt de părere că timbrele nu au valoare mare de colecție dar că plicul în sine are valoare sentimentală și de document. Ca și acum, firmele care se respectau aveau inscripționate adresa, numele și obiectul de activitate pe antet, acesta fiind și o modalitate de a-și face publicitate. La fel s-a întâmplat și cu firma Henry S. Braunfeld, furnizor al Casei Regale a României, despre care s-a auzit până peste Ocean.
Indiferent de valoarea filatelică a timbrelor care au circulat în urmă cu 80 de ani, pentru Mihai Anton, plicul pe care l-a primit de la femeia în vârstă din Greenwich are o valoare sentimentală deosebită. Documentul a fost înrămat și pus pe peretele casei sale din Connecticut, ca o legătură de suflet cu țara sa natală.