de Daniel Micu
DELIA, copila din Bârlad în vârstă de 8 ani, fără mâini și picioare, ne dă tuturor o lecție despre cum să nu te dai bătut în fața greutăților vieții. Elevă în clasa întâi, copila e un munte de voință și ambiție! A început să scrie, în ciuda handicapului major cu care s-a născut.
Născută fără mâini și fără picioare, și abandonată de mama sa, Delia crește frumos într-un centru de plasament din Bârlad. Tocmai a început clasa întâi și e foarte fericită. Prima ei dorință e să scrie. Ține pixul cu gura și cu o bucățică de mână, și exersează zi de zi! Toți cei care îi poartă de grijă sunt uimiți de ambiția Deliei.
„E un copil care ne inspiră pe toți, copii, dar și adulți. E o bucurie și o binecuvântare să o avem lângă noi. Delia e o floricică, dar și o luptătoare. Demonstrează în fiecare zi că orice e posibil. Chiar și fără membre. Avem sprijinul unor medici foarte buni, care au spus că se poate vorbi de o eventuală protezare abia după vârsta de 2 ani, în funcție de intelectul ei. Șansa a făcut ca bonturile osoase să se dezvolte, în așa fel încât ea poate face mici activități. Protezarea ar opri bonturile din dezvoltare. Delia e foarte bine, nu are alte probleme de sănătate, e o inspirație și pentru ceilalți copii cu handicap, care îi urmează exemplul, atât cat se poate. De câteva zile, Delia a început să scrie. E un miracol.”, a spus Mirela Petcu, șefa Complexului de Servicii Comunitare pentru Persoanele cu Handicap Bârlad.
O zi obișnuită din viața de elev a Deliei
Delia a venit pe lume cu dizabilități fizice cumplite. În ciuda lor, le înseninează ziua tuturor celor din jurul său, cu zâmbetul ei larg. Vineri, am însoțit-o la școala. E elevă în clasa întâi, la Școala nr. 9 din Bârlad. Încă de la prima ora, fetița s-a simțit ca o mică prințesă, în rochița roșie, primită în dar de la doamna Cati. Până să fie urcată în mașina care o duce la cursuri, își ia la revedere de la toți! E mândra de rochie și abia așteaptă să o vadă colegii.
Abandonată în spital de mama sa, Delia a crescut la Complexul de Servicii Comunitare pentru Persoane cu Handicap din Bârlad, îngrijită permanent de personalul de aici. Dimineața, oamenii o așează într-un cărucior, o urcă în mașină și o duc la o școală normala din oraș. Toți o iubesc ca pe propriul copil. În timpul orelor, doamna instructor de educație stă mereu lângă Delia. Anul trecut, fetița a făcut clasa pregătitoare. Iar acum, în clasa întâi, doamna învățătoare o ajută să-și îndeplinească visul cel mai mare: să scrie! Așezată pe scăunelul său special, Delia prinde pixul cu gura, se ajută cu bontul stâng și începe să traseze linii, așa cum îi arată doamna învățătoare.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=nLtNXliw8ZA&w=560&h=315]„E un copil vesel, atent, dornic să învețe, să aibă prieteni. Este ambițioasă și toată lumea o admiră. Știe literele mari de anul trecut. E foarte curioasă. Evoluează pas cu pas, zi de zi. E adevărat că trebuie sa ne adaptăm, în clasă, cu toții, dar nu e nicio problemă. Ne-am obișnuit. Deja e al doilea an împreună.”, a declarat Gabriela Corbeanu, învățătoarea Deliei. În pauză, fata e înconjurată de colegi.
Cu toții au remarcat rochița roșie a Deliei și i-au lăudat ținuta. Au repetat un cântecel despre toamnă și au întrebat-o dacă are nevoie de ceva. O mică familie, unită și sinceră, un colectiv cum rar întâlnești. La finalul orelor, și-au luat la revedere și și-au urat weekend plăcut. Ceilalți copii au plecat la casele lor, cu părinții, Delia a pornit către centru, cu oamenii care au adoptat-o sufletește, încă din prima zi. Pe când Delia era mai mică, mai multe familii au vrut să o adopte pe fetiță. Din cauza nevoilor sale speciale, copila a rămas însă în centru. Ortopezii care au consultat-o spun că abia după vârsta adolescenței, atunci când ea se va opri din creștere, ar putea fi indicată protezarea mâinilor și picioarelor.