de Mihaela NICULESCU
Va fi sau nu va fi reacreditat Spitalul Municipal „Elena Beldiman” din Bârlad și dacă da, în ce condiții? Verdictul va fi dat, cel mai probabil în luna mai, după ce echipa de evaluatori de la Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate (ANMCS) va efectua auditul întregii activități a spitalului.
Se pare că evaluatorii ANMCS vor ajunge la Bârlad spre sfârșitul lunii februarie, pentru a verifica dacă angajații unității, personal medical și nemedical își desfășoară activitatea în interesul pacientului, conform principiilor asigurării calității, dacă managementul și-a analizat activitatea, a racordat-o la politica de sănătate a statului român, respectă ghidurile de bună practică și dacă și-a elaborat protocoalele de lucru și angajații le respectă în timpul activității.
Emoțiile celor de la „Beldiman” sunt mari. Îi așteaptă o perioadă dificilă, mai ales că știu că în unele cazuri problemele nu au fost rezolvate decât parțial, de la ultima evaluare făcută în urmă cu cinci ani, când spitalul a fost acreditat cu condiția de a respecta un plan de conformare.
Evaluatorii ANMCS vor verifica dacă angajații își cunosc atribuțiile pentru care sunt plătiți
Comisia de evaluare așteptată la spitalul bârlădean găsește conducerea unității cu trei secții (Infecțioase, Psihiatrie, Pneumologie) care funcționează în condiții neconforme, cu o echipă managerială incompletă, cu secții fără responsabili profesionali și legali, respectiv administratori, adică șefii de secție ale căror contracte de administrare au expirat de ani de zile.
Acreditarea este modalitatea prin care o unitate sanitară demonstrează că face eforturi să acorde îngrijiri medicale care să satisfacă standardele profesionale în domeniu și așteptările pacienților, atât din punct de vedere al rezultatelor cât și al condițiilor în care se acordă. Deși unele voci spun că procedurile de acreditare sunt o simplă formalitate, realitatea este alta.
„Prin evaluarea spitalului se urmărește modul în care conceptul de management al calității este înțeles și acceptat de șefi și angajați. De asemenea, evaluatorii urmăresc să vadă dacă preocuparea pentru calitate este efectivă, reală și continuă, sau este una formală, exprimată doar prin completarea unor documente, fără 
Acesta a mai explicat că, în esență, echipa de evaluatori va verifica modul în care angajații spitalului au înțeles să transpună în practică teoria (protocoalele), pe care chiar ei înșiși au avut obligația să și le elaboreze în perioada anterioară. Adică vor verifica și stabili cât de bine și-au făcut temele, relativ la organizarea activității și respectarea politicii de sănătate a țării noastre. Absolut toți angajații, de la manager până la ultimul muncitor, vor trebui să dovedească faptul că au înțeles ce se petrece în unitatea sanitară, care sunt regulile de funcționare, care sunt riscurile activității, ce trebuie să prevină, cum trebuie să gândească să îmbunătățească activitatea, dacă au înscrise în fișa posturilor lor astfel de atribuții, dacă le-au înțeles și dacă le respectă.
Dionisie Lefter spune că, prin sondaj, vor fi verificate acte, se vor face interviuri și fiecare angajat va trebui să demonstreze că știe exact care este rolul lui în instituție. De la manager, până la fochistul de la centrala termică, toți vor trebui să arate cum aplică protocoalele și nu doar că le cunosc teoretic, sau doar au auzit că ar exista așa ceva. De asemenea, vor fi interogați și pacienții, care vor completa anumite formulare. Cu alte cuvinte, evaluatorii vor face un audit pentru fiecare compartiment în parte (medical, administrativ, resurse umane etc.).
„Îmi aduc aminte că în cadrul unei evaluări pe care am făcut-o la Spitalul Universitar din Craiova, la un moment dat, întrebați despre anumite protocoale, unii angajați au început să turuie un text învățat pe de rost. A trebuit să-i opresc și să le cer detalii pentru a-mi demonstra că au înțeles cu adevărat care era rolul fiecăruia pe postul pe care îl ocupa și dacă își făceau efectiv treaba în activitatea de rutină.”, a completat Dionisie Lefter.
Acesta a ținut să precizeze că certificatele de evaluatori sunt eliberate în baza unor cursuri temeinice și că fiecare știe exact ce are de făcut. În cadrul procedurii de evaluare, raportările se fac zilnic către ANMCS, echipa de auditori este monitorizată permanent de la centrul ANMCS de la București privind evoluția auditului și încadrarea în volumul de muncă pentru evaluatori, programat pentru perioada auditului. Așa că procedura este una corectă și transparentă, astfel încât importanța ei nu poate fi minimalizată.
Documentele întocmite de auditori sunt arhivate și păstrate ani de zile, astfel încât se va putea verifica oricând dacă aceștia au fost corecți, dacă nu au mințit, astfel încât acordarea acreditării unei unități sanitare să se facă în baza unor falsuri. Se cunosc cazuri, de exemplu în Ungaria, unde ulterior acordării unei acreditări, unitatea sanitară a eșuat dramatic în oferirea unor servicii medicale și la analiza lor s-a constatat că, de fapt, cauzele erau de natură sistemică, iar auditorii care au girat activitatea au devenit părtași cu unitatea la răspunderea legală față de persoanele prejudiciate, sau chiar au fost încarcerați.
Obiectivul ANMSC este de a constata dacă unitatea este condusă
Dionisie Lefter, fost manager al Spitalului „Elena Beldiman”, recunoaște că ANMCS este doar o structură de auditare și suport, dar spune că auditul poate fi factorul declanșator pentru unele măsuri care vor urma a fi luate de autoritatea locală și de Direcția pentru Sănătate Publică (DSP), instituție responsabilă de condițiile în care funcționează spitalul și care urmărește modul de implementare a politicilor de sănătate trasate de minister.
Primordial, înaintea oricăror detalii legate de organizarea și funcționarea spitalului, obiectivul ANMSC este de a constata dacă unitatea este condusă după principiile asumate la nivel național și anume urmărind principiile „asigurării calității”.
Rămâne de văzut ce punctaj vor acorda evaluatorii ANMCS Spitalului „Beldiman” pentru unele neconformități, cum ar fi lipsa unui director medical, ale cărui responsabilități sunt esențiale în buna desfășurare a activității spitalului.
În viziunea lui Dionisie Lefter, faptul că această unitate sanitară nu are o echipă managerială completă, iar persoanele care sunt în poziția de șefi de secții desfășoară această activitate fără responsabilitate și în afara legii, va conta destul în stabilirea punctajului de către evaluatori, poate chiar mai mult decât lipsa unor condiții corespunzătoare pentru desfășurarea activității celor trei secții care funcționează în spații total neadecvate și care ar putea fi rezolvate cu bani la un moment dat.
„Managerul Spitalului <<Elena Beldiman>> nu are nicio scuză pentru faptul că nici până la această oră nu a reușit să aibă în echipă un director medical, așa cum spune legea. Argumentul domniei sale cum că nu a fost nimeni interesat să se înscrie la concurs nu poate sta în picioare în fața decidenților legali. Evaluatorii nu pot ascunde acest lucru, chiar dacă vor încerca să-i păcălească. Era de datoria managerului să caute un director medical. Dacă nu din Bârlad, atunci din altă parte. În Iași, de exemplu, sau în alte centre medicale puternice sunt medici ale căror salarii sunt la jumătate față de cele ale medicilor de la Bârlad și lucrează în spitale de categorii superioare. Nu cred că nu se putea găsi cineva interesant. Sunt mulți medici buni, tineri, care au nevoie de bani și, de asemenea, vor să se afirme. Legea îi dă voie să aducă pe oricine din afară dacă nu sunt doritori în interior. Dacă ar fi vrut, ar fi găsit oameni bine pregătiți și ar fi găsit și soluții de cointeresare tentante. Primăria are aceste pârghii la îndemână. La fel în privința șefilor de secție, după ce evaluatorii vor constata, managerul va trebui să dea o explicație pertinentă în fața autorităților care răspund de funcționarea acestei unități, în afară de aceea că nu sunt medici interesați de aceste funcții. Dacă nimeni nu vrea nici să vină la concursul pentru director medical, nici pentru șefi de secție, înseamnă că undeva este o problemă. Poate că există un interes să se întâmple așa. M-aș uita foarte atent asupra componenței Consiliului de Administrație. Este cel puțin ciudată decizia autorităților de a nominaliza în această structură persoane fără nicio calitate, sau fără cunoștințe despre funcționarea unui spital. Doamna manager trebuie să știe că rolul directorului medical este unul foarte important, la fel ca și al șefilor de secție, care, dincolo de viziunea și responsabilitatea medicală, trebuie să aibă și o viziune economică asupra secției pe care o conduc, ei fiind de fapt managerii secțiilor. Au responsabilități legale care trebuie îndeplinite și trebuie împuternicite persoane încărcate cu răspundere pentru ca, pe ansamblu, activitatea spitalului să se desfășoare ordonat, cu fermitate, cât mai bine. Când aceste responsabilități sunt acoperite benevol, vă puteți închipui care pot fi consecințele. Fiecare face ce vrea. Autoritatea este doar simulată. Sunt tare curios cum se va pregăti și cum va răspunde colectivul spitalului la întrebările auditorilor în condițiile astea. În situația asta, așa zișii șefi de secție, sau <<director medical>> își pot lua concediu în perioada auditului, doar nu au nicio responsabilitate, nu? Sau sunt așa de naivi încât să-și fi pus în fișa postului responsabilități pentru care nu sunt plătiți în consecință? Managerul unității este manager doar prin intermediul echipei cu care lucrează. De unul singur, în fața legii nu i-aș recomanda să se ducă. Acum este doar „ajutat” de unii, dar fără responsabilități legale și este „singur”. Doar știe foarte bine acest lucru, pentru că am lucrat împreună. Nu știu de ce se complace în așa ceva. Nu știu care este relația între Primărie și spital (pentru că Primăria ar fi trebuit să se sesizeze de mult în legătură cu situația asta și anume că spitalul merge după bunăvoința, sau nu, a unora de a se implica, mă refer la responsabilii medicali – director medical și șefi de secție), dar dacă se bazează pe faptul că <<lasă că mă scoate șeful>>, se înșeală”, a mai adăugat Dionisie Lefter.
Acesta a fost cel care a înființat, în 2007, Compartimentul de Management al Calității, în premieră pe țară, la spitalul din Bârlad. Modelul a fost implementat apoi la nivel național.
Managerul trebuie să fie creierul unității spitalicești
În condițiile actuale, responsabil pentru ceea ce se întâmplă sau nu în spitalul bârlădean este managerul unității, cel care ar trebui să aibă o viziune pe termen mediu și lung asupra activității unității sanitare pe care o conduce. Trebuie să aibă personalitate și fermitate în fața angajatorului (Primăria Bârlad). Trebuie să ia în calcul absolut toate condițiile necesare unui act medical de calitate: spații și personal suficiente, echipă managerială și responsabilizarea tuturor șefilor de compartimente (medicale și nemedicale) etc, și să conlucreze cu angajatorul său (primăria Bârlad) pentru transpunerea lor în realitate.
Deci, în ultimă instanță, totuși, responsabil de politica de sănătate și de buna funcționare a spitalului este Primăria, în speță primarul, cel care a numit managerul unității sanitare, în care a investit încredere. Normal ar fi ca acest manager, prin viziunea asupra întregii activități a spitalului, să aibă libertatea de decizie, dar și obligația să colaboreze cu Primăria, angajatorul său, nu să fie doar o „piesă” plasată în acea poziție ca să umple locul. Trebui să cunoască toată lumea că la Bârlad spitalul este subordonat Primăriei. Aceasta este responsabilă de tot ceea ce se întâmplă la spital. Ea decide „politica” acestei unități și satisface, sau nu nevoile de servicii de sănătate ale populației din arealul său de autoritate.
În urmă cu un an, primarul Bârladului promitea cetățenilor că va construi un corp nou de spital în curtea celui actual, în care ar trebui să fie mutate secțiile care funcționează în condiții neconforme. Timpul a trecut și demersurile au fost abandonate. Judecând la rece, constatăm că discursul primarului privind construirea unui nou corp de spital cu heliport nu a fost decât propagandă electorală. Edilul știa de la bun început că nu este suficient timp pentru a realiza acest obiectiv important, dar a lansat această fumigenă pentru a lăsa impresia că face lucruri concrete pentru sistemul sanitar bârlădean. Ca reprezentant al intereselor bârlădenilor, Dumitru Boroș trebuia să facă totul pentru a reabilita, sau a construi spații adecvate actului medical.
Raportul echipei de evaluatori va fi gata în luna mai, cu o lună înainte de alegerile locale. Rezultatul auditului efectuat de ANMCS va ajunge întâi la manager (echipa managerială incompletă), care îl va analiza și va trebui să și-l însușească, sau poate să-l conteste.
Întrebarea este cine va îndeplini această responsabilitate? Managerul va avea responsabilitatea să informeze și primarul. Atunci, Dumitru Boroș va avea verdictul exact asupra a ceea ce păstorește, ce trebuia să facă și nu a făcut. Cu toate astea, el ar trebui să știe din timp, permanent de fapt, ce se întâmplă la spital. Ce le va spune bârlădenilor că a făcut din Spitalul „Elena Beldiman”, în patru ani de mandat, în condițiile în care în raportul evaluatorilor se vor regăsi multe neconformități, unele majore? Cum se va justifica în fața bârlădenilor dacă se va constata că programul de conformare nu a fost respectat la Spitalul „Elena Beldiman”, în schimb a fost menținut în funcție un manager fără viziune?
„Consideră, cumva, cineva că o eventuală <<fentare>> a acestei evaluări pentru acreditare, cu cine știe ce clemențe negociate politic, scutește de responsabilități, sau situația este rezolvată? Până la urmă pe cetățeni ce-i interesează? Să-și facă bine treaba spitalul, să fie ei bine și corect tratați. Dar când lucrurile se petrec la voia întâmplării, când unii se fac că exercită actul de conducere, cam la ce să te aștepți?”, a întrebat retoric Dionisie Lefter.