Vă invit, stimați confrați și consore, să ne solidarizăm cu magistrații!
O puteți face semnând Petiția publică pe care am inițiat-o și pe care o găsiți aici[1] sau o puteți face oricum veți găsi de cuviință. Important este, cred eu, ca ei să ne simtă aproape în aceste momente dificile pentru ei.
Dacă nu o facem noi nu o face nimeni, asta e limpede. Totuși, nu vă rog să faceți asta din compasiune pentru ei – nu este cazul – ci pentru ca este o investiție inteligentă în viitor.
Solidaritatea cu intangibilitatea statutului lor este o mică garanție pentru stabilitatea activității noastre la parchete și instanțe și de aici încolo și în certitudinea că justiția va putea funcționa în parametrii de normalitate acceptați.
Dacă să spune că democrațiile pier în tăcere, nici statul de drept nu se prăbușește cu zgomot.
Dacă politicienii își permit astăzi, într-o concordie și veselie generală, să se atingă de un aspect sacrosant al statutului magistratului și vor primi doar aplauzele mulțimii, nimic nu îi oprește ca mâine să meargă mai departe, iar într-o zi să ne trezim că vom primi soluțiile din dosare în plicuri de la sediile partidelor. Dacă politicul depășește linia roșie și îi umilește pe judecători și procurori gândiți-vă câtă lipsă de scrupule va avea în a distruge mai târziu alte aspecte ale ceea ce noi înțelegem prin justiție echitabilă.
Campania brutală purtată împotriva pensiilor de serviciu ale magistraților poate fi descrisă simplu: e cinică și populistă.
Este cinică pentru că politicienii știu că magistrații nu se pot apăra singuri, nici măcar prin intermediul CSM sau al asociațiilor profesionale.
Este cinică pentru că 7.500 de magistrați – chiar dacă ar fi uniți, ceea ce nu sunt – nu se pot pune cu o populație întreagă, îmbătată de sloganurile electorale cu iz marxist privind egalitatea, principiul sacrosant al contributivității și ciocoismul „pensiilor speciale„. Este cinică pentru că politicienii sacrifică principii esențiale ale independenței justiției, recunoscute internațional, pentru satisfacerea uriașului lor apetit pentru voturi.
Este cinică pentru că aceiași politicieni transformă nemulțumirea difuză a publicului în funcționarea zilnică a justiției, precum și cazurile individuale de eșec lamentabil al ei (indiferent că vorbim de cazul Caracal, de abuzurile dovedite ale DNA- via Ploiești ori Oradea, sau de Țăndărei) în ură generalizată împotriva întregului sistem judiciar și împotriva tuturor celor care lucrează pentru el, judecători, procurori, grefieri, alt personal auxiliar și de specialitate.
Este cinică din perspectiva acelei părți a spectrului politic (PNL și USR) care a beneficiat electoral de pe urma derapajelor politice ale unor organizații profesionale ale judecătorilor și procurorilor, făcute tocmai în favoarea acestor partide.
Este cinică din perspectiva celeilalte părți a spectrului politic (PSD), care sacrifică principii îndelung clamate zgomotos pentru revanșa de moment pe care simte că trebuie să și-o ia pentru excesul de militantism politic partizan al unei părți infime a magistraturii.
În sfârșit, este cinică pentru că – împotriva tuturor aparențelor – magistrații reprezintă o categorie profesională vulnerabilă, ei neputându-se opune deciziilor politicienilor nici măcar cât cel mai insignifiant sindicat din țara asta. Nu au voie să se organizeze și să acționeze sindical, nu pot ieși în stradă (exaltații de anul trecut sunt o excepție și nu vor fi urmați), nu pot reacționa la televiziuni sau în presă, în general vorbind singurul lor drept e să tacă și să fie discreți până la inexistență.
Campania deșănțată împotriva pensiilor speciale din justiție este și populistă.
Partidele politice cunosc deciziile Curții Constituționale. Cunosc ca ÎCCJ va sesiza instanța constituțională și cel mai probabil se așteaptă și ei ca precedentul să nu fie încălcat: pensiile magistraților sunt intangibile întrucât reprezintă o garanție a independenței justiției.
Este populistă întrucât în realitate nu se elimină „pensiile speciale” calculate în afara principiului contributivității, ci magistrații sunt doar oferiți pe tavă unei populații deja îmbătată de sângele egalității. În România există cca 200.000 de pensii care nu se calculează potrivit contributivității, iar dintre acestea doar cca 3800 sunt magistrați și cca 1800 grefieri. Toți aceștia sunt mai puțin decât de pildă pensionarii din SRI, aproximativ 9500 de persoane, de a căror pensie necalculată contributiv nu se va atinge nimeni. Există peste 83.000 de pensii ale foștilor militari și cca 100.000 de foști polițiști. În cifre rotunde, 8 din cele 9 miliarde de lei cheltuite de stat pentru pensii necontributive sunt date către militari și polițiști. Economia realizată prin tăierea pensiilor magistraților reprezintă mai puțin de 7% din impactul bugetar al tuturor pensiilor de serviciu.
Din punct de vedere personal, biografia mă îndreptățește să am resentimente față de unii magistrați și chiar instituții judiciare.
Provin din rândul lor, e adevărat, și sunt mândru de asta, dar acum sunt avocat doar pentru că am putut să mă ridic deasupra unor combinații juridice sulfuroase coordonate și puse în aplicare chiar de foști colegi de ai mei, fie că erau membri CSM, procurori DNA, ori chiar judecători supremi. Tot la nivel personal nu am cuvinte suficiente cu care să descriu – ca iubitor din convingere al demnității statutului de judecător – disprețul pe care mi l-au stârnit acțiunile politice scandaloase de anul trecut ale unei părți a magistraturii. În activitatea mea curentă de avocat nici pentru mine justiția nu funcționează mereu impecabil. Întâlnesc și eu, precum orice alt confrate sau justițiabil, judecători și procurori abuzivi, indolenți ori nepricepuți. Aștept și eu zeci de ore pe holurile instanței pentru un dosar de 5 minute pentru că judecătorul, așa cum îl învață la INM, nu este de acord când își face ordinea că există priorități. Am și eu dificultăți în a explica unor clienți nedumeriți anumite soluții care mă lasă cu gura căscată. Mă lovesc și eu uneori de priviri de sus și exces biliar de aroganță ale unor magistrați „celești„.
Cu toate acestea, vă invit la solidaritate cu justiția pentru că atunci când e vorba de atacuri cinice și populiste împotriva independenței ei nu mai contează nici experiențele nici resentimentele personale, ci doar imaginea de ansamblu.
[1] Disponibilă aici.Avocat Adrian Toni Neacșu
Sursa: juridice.ro