Spitalul Municipal de Urgență „Elena Beldiman” din Bârlad este incapabil, la această oră, să asigure defibrilarea de urgență a pacienților internați în secțiile din exteriorul corpului central.
Un spital de urgență de rangul celui din Bârlad ar trebui să aibă defibrilator în fiecare secție, sau măcar în fiecare din cele trei pavilioane externe ale sale. Din păcate, cu excepția corpului central, unde sunt trei defibrilatoare, la CPU, în secția ATI și în secția Medicală, aceste aparate salvatoare de vieți lipsesc din celelalte secții și pavilioane ale spitalului. Cel puțin, așa am aflat pe surse, întrucât, deși am solicitat informații reprezentanților spitalului, nu ne-au putut oferi ieri un răspuns.
Dacă, de exemplu, apare o urgență la un pacient internat la Neurologie sau la Pneumologie, care necesită imediat defibrilare, situația s-ar putea rezolva, în cel mai bun caz, prin chemarea Ambulanței. Dar s-ar putea să fie prea târziu pentru bolnav.
Desigur că la nivel de municipiu, politica de sănătate stabilită de minister se implementează prin colaborarea managerului spitalului cu Primăria. Se pare că defibrilatoarele nu reprezintă o prioritate pentru cele două instituții responsabile de sănătatea membrilor comunității, deși ar trebui, în contextul în care Spitalul „Beldiman” este unul pavilionar, iar pacienții internați în corpurile mai îndepărtate de cel central, trebuie tratați în mod egal.
Defibrilatorul este un aparat care ar trebui să existe în orice instituție. Sunt țări în care defibrilatoare automate externe sunt montate pe stradă, iar cetățenii știu să le folosească. România e departe de a avea așa ceva prea curând, totuși, în spitalele de urgență ele ar trebui să existe în fiecare secție. (Mihaela NICULESCU)