Cu greu, recunosc, mi-am stapanit condeiul intru revoltata reactie publica atunci cand am citit stirea conform careia, ziaristii unui post de televiziune de stiri s-au ales cu dosare penale, dupa ce au dezvaluit dezastrul care s-a produs la un spital, ca sa vezi, ce apartine exact de Ministerul de Interne…! O institutie medicala care, nu-i asa, ar fi trebuit sa fie prezentata, eventual, ca varf de lance al eficientei luptei impotriva pandemiei de coronavirus, spre a nu stirbi, Doamne fereste !, imaginea spartana a MI, dar care a demarat, vai, lamentabil in ofensiva anti-COVID-19. Deh… “Ghinion!” , ca sa citez din clasici in viata. Iar ziaristii postului de televiziune la care ma refer au avut neobrazarea, tupeul si nesimtirea profesionala sa dezvaluie dezastrul din spital.
Da, ziaristii au facut, insa, si o gafa!
O gafa extrem de coroziva pentru statutul profesional al ziaristului. Au titrat cum ca unul dintre medicii spitalului chiar ar fi decedat in urma infectarii cu COVID-19, lucru care s-a dovedit ulterior a fi fost o stire falsa. Grav! Asa este! De remarcat, insa, ca aceeasi informatie a fost trimisa in eter si de alte posturi de televiziune, independent de postul de televiziune in cauza, ceea ce ma face sa cred ca sursa a fost aceeasi…
Intr-un stat normal, chiar si in atari conditii de stare de urgenta, onor Ministerul de Interne ar fi putut sa ceara un drept la replica, sa sesizeze CNA, iar familia medicului “decedat” putea sa faca, eventual, plangere penala impotriva televiziunii respective sau a jurnalistului impricinat. Mai mult, am putea discuta – si, trebuie sa discutam – cum a ajuns pe post o stire neverificata suficient, de ce nu s-a luat legatura cu familia medicului, de ce redactorul sef a avizat iesirea pe post in atari conditii, incalcandu-se o regula de capatai a profesiei – “minimum doua surse independente” care sa confirme informatia, de ce ziaristul in speta sau/si seful lui nu au fost sanctionati !? Sau, or fi fost !?Putem discuta deci despre profesionalism si etica. O discutie extrem de dureroasa in peisajuil mass media autohton din ultimii 10 ani. Asa este.
Dar dincolo de caderile si maririle mass media actuale, realitatea neplacuta este aceea ca, in loc sa avem parte de o reactie ferma dar in spiritul logicii democratice, fie ea si temporar (?!) suspendata in vremea pandemiei, maciucarii statului au trecut la tactica ciomagelii, tipica reactiei unui “stat de drepti”: au crosetat repejor dosare penale incomozilor ziaristi. Nu coteaza ca un dezastru asemanator a fost devoalat si in cazul altor spitale de stat. Evident, ca nu conteaza. Conteaza, am impresia, doar ca media a avut tupeul sa se ia de spitalul Ministerului de Interne. Zelul justitiar abuziv are si caracter discretionar in chiar gradina propriului abuz, carevasazica.
Ar fi de bun augur ca cei cu mentalitate de militieni, care au decis sa puna cizma pe grumazul mass media, sa demisioneze rapid. Impreuna cu militienii care ii consiliaza si care ar fi trebuit la randu-le sa fie demult trecuti in rezerva… Este halucinant ca un guvern liberal sa exerseze asemenea flexari de muschi cu vocatie autoritarista.
Halucinat si revoltator si dezamagitor si ingrijorator.