Unii spun că a fost un altfel de Paști. Nu, este același ca acum peste două mii de ani. Diferă doar contextul: atunci totul era sub ocupație romană, acum suntem liberi în era globalizării.
Sărbătoarea Învierii Domnului, în vreme de molimă, este aceeasi cu relatările din Evanghelii: Apostolii, ucenicii Domnului, erau zăvorâți într-un foișor de frica evreilor și a ocupanților romani; mormântul era păzit de un ostaș roman; nimeni nu a fost martor la evenimentul Învierii; nimeni nu a înțeles adevărata semnficație a Învierii lui Hristos; elita religioasă iudaică a răspândit fake news-ul că Hristos nu a înviat, ci a fost furat de ucenicii Săi.
La peste două mii de ani, creștinii din lumea întreagă au sărbătorit Învierea cu bisericile închise, păzite sau verificate de jandarmi, polițiști sau militari; cu slujitori fricoși, prudenți sau responsabili pentru a nu fi acuzați, pe drept sau pe nedrept, (mai ales de progresiștii de serviciu, care, paradoxal, în ziua de Paști rostesc ipocrit urarea: “Paște fericit” sau “Hristos a înviat”) de complicitate la multiplicarea virusului; cu o Înviere fără comunitatea credincioșilor, adevăratele mironosițe ale bucuriei Învierii; cu o elită religioasă a seculariștilor, care au răspândit fake news-ul că virusul nimicitor îi preferă nemijlocit pe ortodocși și că el se propagă cu viteza fulgerului, prin lumânarea pascală și prin pâinea binecuvântată, doar de Înviere și nu mai târziu.
Slavă Domnului că bisericile au devenit ca mormântul Învierii lui Hristos, de unde au țâșnit și în acest an lumina și bucuria biruinței asupra fricii, asupra întunericului, asupra manipulării și asupra molimei necredinței.
Hristos a înviat. Nu vă temeți. Îngerii să vă vestească, în mormântul inimii voastre, că Hristos nu poate fi nimicit de nimic (de vreo ideologie) și de nimeni (de vreun progresist), pentru că moartea nu mai are putere asupra vieții.