După cum era de așteptat, la molima asta cu Covid s-a adăugat ditai răzbelul informațional, mai soft, mai subtil, mai pe față sau mai pe șest.
Molima izbucnește în China. Prima reacție a media și a guvernelor occidentale a fost: guvernul comunist ascunde adevărul, minimizează numărul de cazuri, cosmetizează catastrofa. Plauzibile acuzații, nu zic nu. Apoi, vine la rând catastrofa umanitară în Italia, Spania, Franța. Apelul firesc este cel la solidaritatea europeană. Niciuna dintre țările lumii (poate, ceva excepții în Asia, confruntată cu SARS în trecut) nu era pregătită pentru așa ceva. Ioc măști, puține ventilatoare, cantități insuficiente de dezinfectant. Primul șoc: Germania care oprește orice export de măști de protecție, produse în fabrica 3M din Thuringen. Asta se întâmpla în momentul în care în Lombardia nu mai era loc în cimitire. Spre cinstea ei, von der Leyen a reacționat rapid, a amentintat cu infringementul și nemții au ridicat embargoul. Cu toate astea, vă dați seama că gestul a fost perceput oribil în Peninsulă.
Vin la rând alte evenimente interesante. Aproape simultan cu prima ședință online a Eurogrupului în care un olandez antipatic pe numele sau Woekstra (ministrul de Finanțe) a fost mai mult decât încântat să își asume opoziția Germaniei la ideea obligațiunilor europene, atât de cerute de Italia, Spania și Franța, au început să aterizeze avioane chinezești în Italia. Woekstra s-a gândit că, în fine, Olanda are șansa de a însemnă ceva pe scena europeană, că prea multe frustrări s-au adunat în deceniile în care singurul renume al Țării Lalelelor a fost regimul de impozite care a mutat atâtea firme cu sediul fiscal în Țările de Jos.
În rest, nu prea conta în politica la nivel mare, așa că o lecție de aroganță spre țările din Sud a părut a fi cea mai potrivită ocazie. Etica protestantă a muncii trebuie musai exportată spre puturoșii inconștienți din Grecia, Portugalia, Italia, Franța, Spania, Bulgaria sau România.
Între timp, copilul teribil din (încă) PPE, adică Viktor Orban, s-a apucat să își acorde puteri cvasinelimitate, depărtând și mai mult Ungaria de ceea ce noi am numi o democrație liberală. Și uite așa, cam în același timp, chinezii trimit măști de protecție în Italia, rușii trimit convoaie militare de ajutor (!) tot în Italia – țară NATO. Cam pe atunci le-a sărit țandăra americanilor. Au sărit cu picioarele pe OMS, acuzând organizația că este o marioneta chinezească și au oprit finanțarea. Li s-a cam întors ca bumerangul acțiunea. Să oprești finanțarea Organizației Mondiale a Sănătății în plin avânt al celei mai teribile molime a generației noastre pare o măsură cel puțin pripită. Propaganda chinezeasca a profitat, din nou.
Așa a apărut avertizarea de război de comunicare. Atenție, ne spune Comisia Europeană! Atenție, rușii și chinezii folosesc molima pentru a câștiga imagine și a săpa la moralul european. Narativul rusesc constă în accentuarea diviziunilor intra-europene și răspândirea de zvonuri precum tratamentul cu usturoi sau cu vitamina C. Așa că am decis să fiu atent la ceea ce scriu, ca nu cumva să pic în plasa lor. Dar cum mama naibii să reușesc asta? Evident că nu pierd nici 30 de secunde cu terapia prin usturoi, dar pe aia cu lipsa coeziunii europene cum să o evit?
Cum să mă fac că nu exista o falie Nord-Sud, când însuși Jean Claude Juncker deplânge readucerea în prim plan a acestei nenorociri de linii ideologice? Cum să mă fac că nu văd că Olanda dă (iarăși) lecții de morala și virtute? Cum să ignor celalalta falie, cea Est-Vest, în condițiile în care Orban haiducește de mama focului și virginele politice olandeze atâta așteaptă, pentru a crea o altă linie de demarcație, în care ei, evident sunt de partea Binelui Suprem? Țoață lumea pare a uita cum Europa și-a ținut respirația până a câștigat Rutte alegerile (citat: “Populismul meu bun a învins populismul lor rău”) și cum Marele Popor Democratic și Protestant Olandez a votat (fară să știe despre ce e vorba) un referendum CONTRA unui acord de liber schimb cu țara ai cărei cetățeni au luptat și murit în stradă, în Piața Maidanului, pentru apropierea de Occident.
Între timp, Comisia a acționat. A propus planuri de recuperare economică, a alocat chiar și ceva fonduri (a căror proveniență nu este chiar clară), a oferit chiar scuze Italiei pentru reacția idioată de la începutul crizei. Parlamentul European a făcut gesturi similare. Fie vorba între noi, politicile de sănătate sunt politici naționale, nu comune. Comisia nu avea mare autoritate, nu avea forță de decizie. Dar rușii și chinezii au profitat de asta, din plin. Și acum vă întreb: cum să fac să nu ignor criza de solidaritate și coeziune a Europei, fară a fi acuzat că fac jocul de imagine al chinezilor și rușilor?
Text publicat în premieră pe siteul StiriTVR.