Nu e o blasfemie, dimpotrivă. Pentru Cel născut într-o iesle, învierea într-un supermaket este coerentă. Scena mi-a fost semnalată de prietenul meu Toni Grecu, apoi am căutat-o și am găsit-o pe internet.
Sîmbătă, într-un supermarket din Piatra Neamț (Carrefour), cineva a început să cînte Hristos a înviat! Nu, nu e un flahs-mob, din cele întîlnite pe internet, în care coruri, orchestre sau interpreți se amestecă printre oamenii obișnuiți și încep să cînte într-o aparentă dezorganizare care, încet, încet, capătă valențele unui spectacol profesionist.
Înregistrarea, făcută de unul dintre martori (care, de altfel, tulbură melodia cu intervenții sporadice), ni-i arată pe cei ieșiți la cumpărături, “practicînd” distanțarea socială, cîntînd într-un cor sui-generis ”Hristos a înviat!”. Nu e o performanță artistică, e un exercițiu comunitar, cu voci inegale, transformînd super-marketul permis într-o biserică. Nu sînt icoane în jur, sînt rafturi cu marfă, nu e niciun altar, sînt doar casele de marcat. Oamenii aceștia se adună într-un cor imperfect, cîntă într-o lume tulburată, amenințată, înspăimîntată, Hristos a înviat! Vestea care organizează, de mii de ani, creștinătatea, e adusă aici, fără straie preoțești, fără smirnă și tămîie, de oameni care cîntă, unii, din spatele măștii , ținîndu-se de cărucioarele pline sau goale, după cum i-a prins momentul. Un amestec extraordinar de disperare și speranță, de spaimă și încredere în Cel Viu.
Pentru mine, această scenă va rămîne punctul pe care îmi voi sprijini amintirile din pandemie.