Într-o ţară a incompetenţei în care ştiinţa şi administraţia au eşuat, preoţii au performat, pentru că harul nu se distribuie după merit. Ne-au arătat puterea lui Hristos prin fapte. Ne-au arătat smerenia cea Dumnezeiască prin umilinţă. Batjocoriţi, dezbrăcaţi, cu pensii speciale numai în rai, şi nici acolo garantate de acum, au dus pâinea şi Lumina tuturor credincioşilor unindu-i în speranţă. Iadul răutăţii au omorât cu strălucirea dumnezeirii pe care au primit-o.
Nesinguri în singurătatea bisericilor au fost. Până şi familiile şi le-au lăsat acasă, la războiul cu răutatea au plecat numai îmbrăcaţi în Hristos. Nici o susţinere psihologică n-au mai avut. Ieromonahi au fost, singur cu Dumnezeu din potir în mâinile lor strânse puternic. Veniţi de primiţi lumină, au strigat, şi sumedenie de îngeri au venit să o ia, în aripi de serafimi şi roţi de heruvimi.
Din burta chitului ştiinţa şi filosofia n-au mai ieşit, doar adevărul credinţei s-a înălţat. Câte un cercetător şi filosof real, ici colo, a fost lăsat să arate câte ceva numai ca să se vadă mai bine întunericul de acum al acestor comunităţi. La vreme de încercare au tăcut ca peştii. Centurionii s-au ascuns în spatele zidurilor lor speciale, pilaţii în spatele scuturilor de propagandă mediatică, arhiereii şi bătrânii post-comunismului şi-au pus masca puterii şi ochelarii negri ai banilor în aşteptarea unor vremuri mai mincinoase, ca ei.
Dumnezeu s-a ridicat şi a risipit vrăşmaşii Lui, au fugit de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe dânsul. Am înviat toţi credincioşii din mormântul unei ţări acaparate de rău şi ne vom bucura de viaţa în lumină şi dreptate dumnezeiască.
Hristos a înviat, şi noi odată cu el. Eroii acestei nopți sunt preoții noştri. Eroii acestor vremuri sunt ei, cei simpli, supuşi, grâu bun gata să bea paharul pe care l-a băut El. Neghina s-a aruncat în foc. Sā îi purtām ín rugāciune şi sā le fim recunoscātori.
