Sociologul Barbu Mateescu explică, într-un interviu pentru cititorii Libertatea, variabilele care fac atât de grea o evaluare obiectivă a situației Covid-19 în fiecare țară. Mateescu explică, pentru înțelegerea statisticilor, care e diferența dintre situația reală și cea vizibilă și arată cum țările cu sisteme medicale slabe nu au capacitatea de a detecta toate decesele provocate de virus.
Statisticile despre victimele Covid-19, colectate pe site-ul worldometers.info, arată contradictoriu la o primă analiză comparativă. Țări cu un profil socio-economic asemănător sunt lovite de pandemie în mod diferit și nu putem explica (încă) de ce numărul deceselor raportate la cifra totală a populației diferă atât de mult de la o țară la alta. La o privire globală, câteva dileme nu își găsesc răspunsul: de ce, de pildă, în cele mai aglomerate țări de pe glob, cum ar fi India, Pakistan, Bangladesh, țări cu probleme structurale în respectarea rigorilor igienei, pandemia provocată de coronavirus nu a lovit puternic? De ce sunt lovite mai puternic Statele Unite decât Africa? Putem să vorbim despre un virus al civilizației occidentale?
Libertatea: Dacă încercăm să analizăm comparativ datele oficiale despre coronavirus oferite de state, nu putem ajunge ușor la o concluzie. Diferențele de rezultate bulversează în primă fază. Cum să citim datele colectate pe worldometers.info?
Barbu Mateescu: Să înțelegem că există două componente: situația reală a unei țări și cea vizibilă.
Cea reală este compusă din:
a) rata infectării: cât din populație este infectată. Ea depinde de multe lucruri, de la cultura contactului corporal – ne sărutăm pe obraz ori de câte ori ne vedem sau nu? – la gradul de respectare al izolării, la contactul social și economic cu China sau alte focare ulterioare etc.
b) rata mortalității: câți au murit din cei infectați.
Diferențele dintre țări în ceea ce privește situația reală (rata de infectare, rata mortalității sau amândouă) pot fi cauzate și de factori total necunoscuți acum, dar care peste câțiva ani vor fi evidenți. Ca exemplu, în trecut transfuziile de sânge uneori funcționau, alteori nu rezolvau nimic, iar lumea medicală nu avea habar care era cauza unora din eșecuri. Abia ulterior s-a descoperit existența grupelor de sânge.
E posibil să existe un asemenea factor și acum, de exemplu, un element genetic care favorizează sau defavorizează infectarea sau decesul, sau faptul că virusul a suferit mici sau mari mutații (varianta care e în Italia nu e aceeași cu cea din Somalia), factor pe care-l voi numi mai jos „factorul X”.
Ce înseamnă situația vizibilă
-Iar situația vizibilă ce presupune?
-Ea implică:
1) câți oameni din cei infectați au fost identificați ca atare. Există aici un aspect cantitativ (câte teste/milion locuitori ai efectuat), dar și calitativ – ai testat îndeosebi oamenii bolnavi din spitale sau/și populația pur și simplu?
România, din câte văd, alocă multe teste pentru post-deces, adică testează într-o bună măsură persoanele decedate deja. Și alte țări fac la fel. Nu știm câte. Dar știm că unele și-au organizat prioritățile altfel.
2) cum identifici decesele cauzate de COVID. Dacă virusul a agravat o condiție gravă preexistentă, este de vină pentru deces? În SUA, din câte știu, medicii decid la nivel individual dacă virusul este cauza decesului. La un caz cvasiidentic, un medic din Texas poate avea altă părere și concluzie decât unul din Boston. Alte țări au metodologii. Iar acestea nu sunt identice.
Ce decese sunt luate în calcul? – iată altă sursă de distorsionare. Unele țări (Marea Britanie) nu publică statistici decât despre decesele din spitale, Franța include și decesele din căminele pentru oameni vârstnici.
Și China, și statul New York au schimbat metodologiile de-a lungul ultimei luni, ceea ce a dus la schimbarea cifrelor.
Sumarizând:
Două țări pot avea aceeași situație reală, dar două situații vizibile total diferite.Două țări cu aceeași situație vizibilă au, aproape cert, situații reale diferite.
Un exemplu de distincție real-vizibil
-În țările cu sisteme slabe de sănătate, multe decese rămân nedetectate sau, din cauza vârstei celor suferinzi, sunt confundate cu decese din motive naturale.
-Când ești o națiune dezvoltată și ai un sistem de sănătate eficient, știi că ai o problemă. Dacă statul e prezent de facto doar în capitală și în 2-3 kilometri în jurul său, n-ai habar ce se întâmplă, să zicem, în mediul rural. E foarte posibil ca țările cu sisteme slabe de sănătate să pară că n-au probleme prin comparație cu cele dezvoltate, dar de fapt e o iluzie.
Dacă acest lucru nu e clar, dau un exemplu din alt domeniu: o incidență mai mică a cazurilor de violență domestică într-o țară A prin comparație cu țara B nu implică neapărat existența unui climat familial mai armonios, ci poate însemna că – spre deosebire de B – violența domestică în A e asumată de victime drept ceva normal, ce nu merită intervenția statului. Astfel, cazurile reale de violență domestică pot fi, raportat la populație, mai multe în țara A decât în țara B, deși în planul vizibil lucrurile stau invers.
-Există diferențe mari de rezultate dacă încercăm să comparăm două țări asemănătoare ca nivel de trai (de pildă, Canada și UK), care au un număr comparabil de testări asupra întregii populații (Canada – 559.578 testări, iar UK – 501.379), dar care înregistrează cifre diferite pe numărul de decese (UK – 16.509 decese, Canada – 1.690 decese). Cum explici aceste diferențe foarte mari?
-Din câte știu, Marea Britanie testează într-o măsură mai mare decât alte țări persoanele aflate deja în spitale.
Diferențele dintre estul și vestul Europei
-La fel, putem observa că țările din estul Europei raportează un număr de decese mult mai mic față de țările vestice. Cum să citim aceste rezultate, care ar fi explicațiile?
-În majoritatea cazurilor, sunt în urma țărilor vestice și la cazuri/milion. Nu vorbim deci de o rată a mortalității mai mică (decese/infectați), ci de o situație vizibilă conform căreia virusul este mai puțin prezent.
Explicații
posibile:
detectare slabă a penetrării virusului. Cu alte cuvinte, sunt multe cazuri în mediul rural sau în alte arii sociale unde statul tipic est-european nu prea e prezent – cazuri de care nu se știe nimic.factorul X, adică și în mod real – nu numai vizibil – lucrurile stau mai bine dintr-un motiv pe care nu-l știm.izolare mai eficientă. Un factor ce nu trebuie supraestimat este cultura locală. Țările catolice au o tradiție a contactului social intens. Țările protestante au avut și au mari probleme în a convinge populația să renunțe la un scepticism istoric privind autoritatea (vezi protestele din SUA acum: „de ce să-mi zică statul ce să (nu) fac?!”). Nu mi se pare deloc întâmplător că țări cu o tradiție protestantă de secole, precum Olanda, Suedia și Marea Britanie, s-au jucat, în diferite stadii, cu ideea de „imunitate de turmă” care implică, printre altele, continuarea pe cât se poate a activității economice normale.
Istoria culturală a unei țări nu explică totul și nu e singura prismă prin care putem studia situația, dar în Europa de Est s-ar putea să aibă un impact.
Studiu de caz: Germania
-La nivelul Europei, Germania face notă discordantă la raportări, prin comparație cu Italia, UK, Spania, Franța. Să fie explicația pentru acest succes numai în performanța sistemului medical german?
-La cazuri/milion sunt peste media globală, dar semnificativ sub Italia, Franța, SUA, Spania, Portugalia. La teste/milion foarte bine, dar sub Portugalia, Italia. La decese/milion, iarăși mult peste media globală.
Dacă
ignori dimensiunile populației țării, Germania e pe
locul 8 la decese și 7 la cazuri.
Prin comparație cu țările din primul val (Italia, Spania, Franța, Marea Britanie), Germania a fost mai puțin afectată. Dar – iarăși ajungem la un aspect cultural sau care ține de un factor X – are o situație extrem de asemănătoare cu Danemarca, Austria, Slovenia.
„Comorbiditățile bogăției”: vârstă înaintată, hipertensiune arterială, diabet
-De ce țările din proximitatea Chinei – India, Pakistan, Bangladesh -, țări extrem de aglomerate și care nu au o cultură a igienei, nu reprezintă epicentrul focarului Covid în această perioadă? Înțeleg că datele sunt subraportate, dar asta nu înseamnă că poți opri boala să se manifeste. De ce nu citim despre focare de infecție în acele zone? Sunt țări în care presa circulă liber. Sate de indieni cu număr mare de morți, oameni care se chinuiesc să respire, tragedii sau colapsuri ale spitalelor?
-Sugerez factorul X și, totuși, eroarea de percepție cauzată de un aparat al statului nu foarte eficient, dar cu o nuanță: multe din elementele asociate cu decesele – vârstă extrem de înaintată, comorbiditățile lumii bogate (hipertensiune arterială, diabet) – nu sunt foarte prezente în aceste țări.
-Cum interpretezi curiosul caz al Georgiei (țară ex-sovietică cu orientare pro-americană), care înregistrează numai 4 decese de la izbucnirea pandemiei? De altfel, toate țările ex-sovietice ies bine la capitolul raportări.
-Cu excepția Estoniei, toate țările din fosta URSS au o valoare a deceselor/milion sub media globală. Poate fi vorba de factorul X sau de pătrunderea mai slabă a virusului din alte motive, dar… când văd țările lângă care se află în clasamentele variabilelor (teste/milion, cazuri/milion, decese/milion), adică cele din Africa sau Caraibe, mă tem că e posibil ca, de fapt, lucrurile să nu fie bine monitorizate și să fie vorba de eroarea de măsurare – există cazuri multe și decese multe, dar ele nu sunt cunoscute.
Coronavirusul, „o lovitură la temelia mândriei”
-Ebola sau HIV au fost virusuri care au lovit puternic Africa. Acum, în actuala pandemie, Africa nu prea există în narațiunea mainstream. Culmea, virusul lovește cel mai mult țara cea mai dezvoltată economic, SUA. Putem vorbi (în sens metaforic) despre corona drept un virus al civilizației occidentale?
-E o lovitură la temelia mândriei. Civilizația occidentală a avansat astfel încât să poată „duce” o parte considerabilă a populației la vârste atinse doar accidental în secolele trecute. Progresul medical și tehnologic a făcut ca oameni suferind de afecțiuni grave să poată totuși să le managerieze. Acum o sută sau două sute de ani nu existau destui oameni extrem de vârstnici sau care să fi ajuns la o vârstă înaintată cu boli grave, astfel încât un asemenea virus să fie observabil, sau o problemă.
-Care sunt țările care au gestionat cel mai bine această pandemie?
-Imposibil de răspuns acum și poate vreodată. Există două puncte de vedere pe care le pot expune aici. Primul e că vom ști pe baza informațiilor ce vor veni privind decesele anterioare. Dar contează și factorii specifici fiecărei țări. Poate că, potrivit factorului X, trebuia să te descurci foarte bine, dar ai avut un răspuns lamentabil. Și totuși, pe cifre, vei sta mai bine decât o țară care nu beneficia de pe urma factorului X, ci dimpotrivă.
Economic, de asemenea, lucrurile se vor vedea ulterior. Să acceptăm ideea că virusul nu mai există în China. Lumea s-a întors la muncă și produce pe stoc, întrucât restul economiei globale nu și-a revenit. E un cataclism pentru economia chineză. Sau, un exemplu mai bun, poate că Rusia va avea puține cazuri și decese. Dar, economic, din cauza suprapunerii acestei crize cu tentativa sa de a falimenta industria petrolieră americană prin scăderea prețului la petrol, bugetul Federației Ruse va suferi mult. A gândi în termeni de țări este poate mai puțin util acum decât oricând. Epidemia accentuează câteva trenduri para-naționale, precum evoluțiile tehnologice și munca de acasă.
