Conform unui studiu publicat în Journal of the American College of Cardiology, pacienții diabetici care suferă un transplant de cord de la donatori non-diabetici dezvoltă acumulări lipidice la nivel cordului transplantat. Aceste modificări sunt reduse în cazul administrării de metformin, independent de tratamentul imunosupresiv administrat.
Pacienții cu diabet zaharat de tip 2 (DZ2) prezintă un risc crescut de disfuncție miocardică care evoluează spre insuficiență cardiacă. În ciuda administrării unui tratament optim medicamentos, mulți dintre aceștia ajung într-un stadiu final de insuficiență cardiacă și necesită transplant cardiac. Patogeneza cardiomiopatiei în DZ2 este încă investigată, afectarea cardiacă precoce în acest caz putând să apară în absența bolilor coronariene, patologiei valvulare, hipertensiunii sau a dislipidemiei. Cu toate acestea, majoritatea pacienților cu DZ au hipertensiune și dislipidemie în momentul diagnosticării insuficienței cardiace în absența unei boli coronariene.
Despre studiu
În cadrul studiului au fost incluși 158 de pacienți cu transplant cardiac. Aceștia au fost împărțiți în două grupuri principale:
- 82 non-diabetici;
- 76 diabetici, dintre care:
- 35 au primit metformin.
Ulterior, pacienții au fost supuși evaluării standard, care a constat în evaluarea statutului metabolic, ecocardiografie, angiografie și biopsie endomiocardică (efectuată săptămânal în prima lună, o dată la două săptămâni în următoarea lună și, în continuare, o dată la patru săptămâni, șase săptămâni și trei luni pentru următorii doi ani jumătate). Rezistența la insulină și factorii lipotoxici au fost analizați cu ajutorul PCR (polymerase chain reaction).
Evoluția pacienților cu transplant cardiac: în cazul prezenței diabetului, aceștia prezintă un risc crescut de acumulări lipidice miocardice, acumulări care pot fi controlate prin administrarea de metformin.
Biopsiile endomiocardice la 5 și 12 săptămâni au arătat acumulări lipidice la 11 pacienți diabetici transplantați (28,6%), dar nu și în cazul celor non-diabetici. În ceea ce privește pacienții diabetici cărora li s-a administrat metformin, doar doi au prezentat semne de acumulare lipidică.
Acumularea de lipide la nivelul cardiomiocitelor și tratamentul cu metformin
Acumularea de trigliceride la nivel miocardic în cazul pacienților cu diabet a fost asociată cu disfuncția cardiacă, independent de alți factori de risc ce includ indexul de masă corporală, ritmul cardiac sau tensiunea arterială.
Metformin este un medicament cu administrare orală, utilizat de către pacienții cu diabet de tip II și care are rolul de a reduce acumularea de grăsime ectopică. Metformin poate fi asociat cu insulina, dar nu în tratamentul diabetului de tip I. Rezultatele studiului au arătat că, în cazul pacienților care au primit tratament cu metformin, acumularea lipidică a fost întârziată și redusă comparativ cu pacienții diabetici care nu au primit tratamentul.
Citește și:
- STUDIU. Tratamentul cu metformin determină beneficii pe termen lung în prevenția diabetului zaharat de tip 2
- #EASD2019. Dubla terapie cu metformin și vildagliptin îmbunătățește controlul glicemic pe termen lung la pacienții cu diabet zaharat de tip 2
- #ADA2019. Diabetul de tip 2, o boală mult mai agresivă la tineri