Indiferent că au aceeași funcție, aceeași pregătire, aceleași sarcini, dar salarii diferite, salariul unui angajat la stat diferă față de un angajat la privat. Așa se face că un șofer din sectorul bugetar ajunge să câștige cu 30% mai mult decât colegul său care muncește la privat, iar un președinte al unei instituții publice poate avea chiar salariu de CEO.
Spre exemplu, un angajat pe funcția de șofer ia în mână la final de lună aproape3.600 de lei. În schimb, același șofer care activează în mediu privat va lua un salariu cu aproape o treime mai mic.
„Este o competiție neloială, o competiție care se desfășoară de ani de zile, pentru că salariile din mediul public sunt decuplate de la tot ceea ce înseamnă productivitatea muncii după care se măsoară salariile în mediul privat. Spre exemplu, în mediul public nu mai există niciun lucrător cu salariu minim pe economie”, spune Florin Jianu, președintele Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR).
Pe lângă salarii se mai adaugă primele, bonusurile sau sporurile. Nici în cazul acestora nu putem vorbi de o egalitate între stat și privat. În cazul funcționarilor publici, bonusul sau sporul, cum este denumit, este un drept din oficiu, pentru care nu trebuie să demonstreze vreun merit.
Din cauza acestor diferențe, mediul privat a cerut autorităților să stabilească niște criterii clare și să elimine discrepanțele între salariile oferite pentru același job.