Aceste teste ne-au arătat că eșantioanele de elevi români testate o dată la 3 ani au performanțe semnificativ mai slabe decât elevii din alte țări din Uniunea Europeană, iar rata analfabetismului funcțional din România din ultimul deceniu s-a situat între 40 și 45%.
Aceste procente atât de frecvent vehiculate în spațiul public nu descriu corect situația reală din România. Atunci când este selectat eșantionul reprezentativ pentru populația școlară din România pentru a participa la testarea PISA, elevii participanți sunt selectați dintre elevii de 15 ani care sunt înscriși la școală în acel an școlar. Realitatea este că unii elevi au abandonat școala până la acea vârstă (și nu vor fi cuprinși în această selecție).
Rata abandonului școlar din România este de aproximativ 15%, mult peste media de aproximativ 10% a UE. Cea mai mare parte a elevilor renunță la școală din cauza problemelor financiare, fiind mau mult îndrumați spre muncile pământului.
Dacă presupunem că majoritatea elevilor care abandonează școala o fac înaintea vârstei de 15 ani și înainte de a atinge un nivel de alfabetizare funcțională, iar procentul de 40-45% de elevi identificați de PISA ca fiind analfabeți funcționali este reprezentativ pentru aproximativ 85% din copiii de 15 ani din România, atunci nivelul analfabetismului funcțional depășește 50%.
Cu toate că aceste cifre sunt dramatice, rata uriașă a analfabetismului funcțional nu este cea mai mare problemă cu care se confruntă sistemul educațional din România. Problema cea mai mare o reprezintă lipsa perspectivei de ameliorare a situației. Am să descriu mai jos trei probleme cu care ne confruntăm și am să sugerez câteva soluții pentru ameliorarea acestora.