Majoritatea universităților instituie din procedura de admitere o activitate lucrativă, stabilind taxe în scopul obținerii de profit. Menționăm, de exemplu, faptul că în anul 2018 nu mai puțin de 6 universități de stat din România au avut profituri între 90% și 100% în urma admiterii, conform informațiilor puse la dispoziție de aceste universități în baza Legii 544/2001. Legea educației naționale indică clar faptul că taxa de admitere se percepe „pentru organizarea admiterii”, astfel încât aceasta trebuie să acopere costurile efective ale admiterii, nu să reprezinte o oportunitate de a taxa suplimentar candidații.
De asemenea, Ministerul Educației dorește ca elevii care au obținut premii (locul I, II, III, mențiune) la concursurile naționale recunoscute de minister să aibă dreptul garantat la loc bugetat, fără admitere, la orice program de studii universitare din România.
Legea educației naționale prevede la art. 151, alin. (3) că elevii care au obținut premii la olimpiadele internaționale beneficiază de această facilitate. Considerăm că extinderea acestei reguli la concursurile naționale depășește cadrul legal și este inoportună, universitățile având deja libertatea de a stabili facilități și condiții speciale de admitere pentru premianții la concursuri naționale, ceea ce reprezintă o măsură proporțională.