Într-o astfel de situație UE ar trebui să crească importurile de Gaz Natural Lichefiat (GNL), dar tot nu ar putea face față și fără o oprire a unor unități economice mari consumatoare de gaze, așa cum ar fi cele din industria chimică, ceea ce ar duce la “consecințe profunde pentru economie”. Terminalele europene de regazificare și capacitatea conductelor neutilizate ar putea acoperi din punct de vedere tehnic cei 1.700 TWh de gaz pe care Europa îi primește de la Rusia.
Rusia furnizează aproximativ 40% din consumul de gaz al UE, dar dependența variază de la o țară la alta. Statele Europei Centrale și de Est, cu conducte concepute pentru a importa gaze din Rusia, ar avea cel mai mult de suferit. Sunt deja aproape două luni de când Germania pompează gaze în sens invers prin aceste conducte, alimentând Polonia și Slovacia.
Situația ar fi însă mult mai greu de gestionat dacă aprovizionarea cu gaze rusești ar fi întreruptă pe parcursul unei ierni întregi. Opțiunile ar fi creșterea energiei pe bază de cărbune sau amânarea închiderii centralelor nucleare din Germania, o decizie foarte sensibilă din punct de vedere politic.
Pe de altă parte, o creștere a cererii de GNL ar majora prețurile la nivel mondial, afectând nu numai economia UE ci și a țărilor mai sărace din toată lumea, care depind de astfel de importuri.
Sursa: Reuters