Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) adresează public primul subiect prioritar pentru interesele studenților în ceea ce privește amendamentele referitoare la proiectul Legii Învățământului Superior, aflat în dezbatere publică, participarea studenților la alegerea rectorului – creșterea ponderii la 25% din totalul electoratului.
Subiect reiterat de ANOSR în multiple studii, poziții și opinii publice, participarea studenților într-un procent de 25% în alegerea rectorilor pare totuși una dintre modificările legislative mereu uitate de către guvernanți, chiar dacă aceștia au revendicat sau susținut propunerea studenților în nenumărate rânduri. Ultima susținere în acest sens aparține chiar Ministrului Educației, domnului Sorin Mihai Cîmpeanu, atunci când și-a asumat modificarea legislației în conformitate cu solicitările studenților și acordarea ponderii de 25% în alegerea rectorului, în urma protestelor organizate de ANOSR în iarna anului precedent.
Astfel, în cele ce urmează, ne propunem să rezumăm și să (re)fundamentăm pe scurt necesitatea creșterii implicării studenților în procesul de alegere a rectorului, drept pierdut de studenți încă din 2011. Până în 2011, rectorul era ales de Senatul universitar, unde studenții dețin o pondere de 25% din electorat.
În primul rând, o participare insignifiantă a studenților în procesul de alegere a rectorilor a redus grav și interesul candidaților la poziția de rector pentru nevoile și interesele studenților. În situația actuală, în care corpul electoratului este, în proporție covârșitoare, constituit din cadre didactice, este de natura evidenței în ce direcție vor fi adresate strategiile de candidatură. Mai concret, în raportul realizat de ANOSR în 2019, prezentam faptul că doar 30% din planurile manageriale disponibile pe site-urile universităților fac referire la centrarea pe student a actului educațional. Mai mult decât atât, într-o proporție definitorie, planurile doar aminteau de acest principiu, fără a oferi măsuri concrete de operaționalizare sau sugestii în acest sens, iar cele prin care se asumau întâlniri periodice cu reprezentanții studenților sau organizațiile studențești din universitate se ridicau la un procent de doar 20%. În contextul fundamentării legii educației pe principiul învățământului centrat pe student, strategiile de dezvoltare ale mediului academic trebuie să urmărească acest deziderat, care nu poate fi atins, la nivel practic, în contextul în care studenții nu vor reprezenta o parte substanțială din corpul electoratului.
În al doilea rând, reamintim deja, cu titlu de normalitate, faptul că studenții reprezintă nu simple părți ale actului educațional, ci sunt unicii beneficiarii direcți ai actului educațional, net superiori din punct de vedere numeric și considerați parteneri cu drepturi egale ai comunității academice. Tocmai de aceea este extrem de relevant pentru studenți ca aceștia să beneficieze și de pârghii reale prin care sunt considerați parteneri egali la nivel universitar; în niciun caz alegerea rectorului de toate cadrele didactice și de o mână de studenți nu dovedește parteneriat. În acest caz punctual, procentul pe care îl solicităm în procesul de alegere a Rectorului nu reprezintă o majoritate decisivă, însă este suficient pentru a conta realmente, nu doar pe hârtie, în luarea deciziei.
În raportul realizat de noi, constatam că pentru alegerile din 2017 ponderea medie de la alegeri a fost de 12,18% din totalul electoratului – o pondere nejustificat de redusă. Pe de altă parte, amintim pozitiv cazul de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, unde studenții dețin procentul de 25% din alegerea rectorului, prin decizia universității. În acest caz, alegerile au decurs perfect normal, iar studenții au beneficiat de implicarea firească, fără existența altor incidente sau repercusiuni. Exemplul UMF Iași conturează și mai profund ideea că un procent crescut al studenților în întregul demers ar responsabiliza atât candidații, cât și electoratul, ar conferi legitimate sporită deciziei și ar avea un impact pozitiv asupra întregului proces participativ.
În urma celor reamintite, considerăm că nu există niciun motiv pentru care principiul implicării studenților în luarea deciziilor, exprimat și printr-o pondere de 25% în alegerea Rectorului, să nu fie aplicat consecvent, iar studenții să beneficieze și în aceste procese decizionale de o implicare ce se ridică la rang de normalitate. ANOSR va milita în continuare pentru reducerea inechității existente în prezent între studenți și comunitatea academică în ceea ce privește participarea acestora la alegerea rectorului, iar amendamentul, unul dintre cele prioritare ale federației, se regăsește în Propunerile ANOSR privind Legea Învățământului Superior.
Este momentul ca promisiunile de peste 10 ani ale decidenților, inclusiv ale actualului Ministru al Educației, să devină realitate. Ne-am săturat de scuze, care nu mai au cum să fie justificate în acest context.
***
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) este prima federație națională studențească, non-guvernamentală și non-partizană care, de peste 22 de ani, are ca scop principal reprezentarea intereselor comune ale studenților din România, apărarea și promovarea drepturilor și obligațiilor acestora, cât și stimularea participării lor la actul educațional și la viața socială, economică și culturală.
ANOSR reunește studenți din 19 centre universitare din întreaga țară, din 31 de universități, atingând un număr de 115 organizații membre, care luptă împreună pentru menținerea în funcțiune a mecanismului mișcării studențești.
La nivel național, ANOSR este parte a Alianței pentru o Românie Curată și membră în Consiliul Tineretului din România. De asemenea, federația este reprezentantul legitim al studenților din România la nivel european, prin statutul de membru cu drepturi depline al Organizației Europene a Studenților (ESU – European Students’ Union), singura structură europeană care reprezintă studenții.