Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită pe 14 octombrie. În credință populară este cunoscută sub numele de Sfânta Vineri, deoarece Paraskevi (Παρασκευή) din limba greacă înseamnă vineri.
Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe țărmul Marii Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune că pe când avea 10 ani, Cuvioasă Parascheva a auzit într-o biserica cuvintele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o determina să-și dăruiască hainele sale săracilor.
După o vreme se retrage în pustie. Urmând sfaturile unor vietuitori aleși, se îndreaptă spre ținutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va rămâne cinci ani. De aici a plecat spre Țară Sfânta, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în puștiul Iordanului.
Din puținele știri privitoare la viață ei, aflăm că într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteșți. Sfântul Varlaam scrie în Cazania să: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ti se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.
Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. Aici, împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat sufletul.
A fost îngropată că o străînă. Potrivit tradiției se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au aruncat la țărm, iar un sihastru care trăia acolo, a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând deci o groapă, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit și plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului. Dar în noaptea următoare, unuia din creștinii care sapasera groapă, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasa, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceștia îl mustra pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis ” și care nu era altă decât Cuvioasă Parascheva ” i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva la loc de cinste.
Credincioșii au înțeles că este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au așezat în biserica Sfinții Apostoli din Kallicrateia. Îndată au avut loc vindecări minunate în urmă rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaște.
În anul 1238, în ziua de 14 octombrie, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Tarnovo, fiind așezate în Biserica cu hramul Maicii Domnului.
În anul 1393, Bulgaria cade sub ocupația turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate în moschei. Este anul în care sfintele moaște sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani.
După lupta de la Nicopole din anul 1396, moaștele Sfintei Parascheva vor ajunge din Vidin la Belgrad – Serbia, în anul 1398.
În 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucerește Belgradul. Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind așezate în palatul sultanului. Au fost răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică. Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost așezate în Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. După transformarea acestei biserici în moscheie, moaștele au fost duse în mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfântul Dumitru de la Xiloporta (1597) și Sfântul Gheorghe din Fanar – noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).
Strămutarea moastelorCuvioasei Parascheva la Iași
Vasile Lupu ctitorind la Iași biserica „Sfinții Trei Ierarhi” și amintindu-și de Ioan Asan, care la vremea să a strămutat moaștele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Tarnovo, de Alexandru cel Bun care a adus moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava, a făcut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol că moaștele Sfintei Parascheva să fie strămutate la Iași.