Liviu BRĂTESCU
Senator PNL Iași:
Cred că a venit momentul ca statul român să fie mai curajos și să implementeze urgent politici care să prevină colapsul prefigurat al sistemului de pensii, odată cu anul 2030, când va ajunge la vârsta de pensionare „generația decrețeilor. Atunci, raportul salariați-pensionari se va inversa dramatic, având în vedere că numărul celor care vor ieși din câmpul muncii reprezintă circa o treime din cel actual! Presa are dreptul să vorbească despre acest fenomen ca despre o „apocalipsă” sau un „dezastru”, dar politicienii cu putere de decizie trebuie să vină cu soluții, și asta astăzi, când încă se mai poate face ceva, nu în 2029!
Sigur, crizele zilei ocupă agenda și arareori rămâne vreme ca să ne mai gândim și la criza care stă după colț. Peste tot în Europa înregistrăm declinul demografic și o mare presiune pe sistemele de pensii. Analiștii profesioniști sau de ocazie fac de mult profeții cu privire la falimentul sistemului actual de pensii, unde cei în activitate suportă pensiile vârstnicilor. Dar nu numai cu privire la sistemul de pensii, ci și la cel public de sănătate, care se confruntă cu cheltuieli tot mai mari ca urmare a ponderii tot mai crescute a cetățenilor ajunși la vârsta a treia în raport cu totalul populației. Suntem și noi, în România, din fericire, pe un trend de creștere a speranței de viață, un fapt îmbucurător, însă care și el necesită adaptarea politicilor actuale și mai multă flexibilitate în gândirea felului în care funcționează sistemele de sănătate și de pensii.
Nici un stat dezvoltat și democratic nu poate pune în pericol sau sub semnul întrebării plata pensiilor celor care au îndeplinit vârsta legală și stagiul obligatoriu de cotizare, după cum, la fel, nu poate priva spitalele de fondurile necesare tratării populației vârstnice. De aici plecăm, și de aici începem să găsim soluții.
Problema particulară a României constă în numărul de salariați activi care contribuie la pensii și la sănătate. Astăzi 6 salariați susțin 5,5 pensionari, ne spune statistica. Ieșirea la pensie a generației decrețeilor va inversa acest raport și vom avea mai mulți pensionari raportat la numărul de cetățeni activi. Asta dacă nu reușim să inversăm trendul.
Pe termen scurt, a inversa trendul înseamnă a avea în câmpul muncii mai mulți români. Fenomenul depopulării României este poate cel mai grav din istoria noastră recentă. Nu doar tinerii au plecat și pleacă în Vestul Europei pentru a găsi un trai mai bun, dar au început să plece și cei care au peste 40 de ani, un fenomen de dată relativ recentă. Este forță de muncă pierdută și pe care, prin politici ferme și inovatoare de readucere a Diasporei acasă, o putem recupera, iar până în 2030 putem cu siguranță face asta! Am propus o serie de măsuri concrete acum câteva săptămâni (detalii, AICI).
O altă modalitate de a crește numărul de salariați este combaterea muncii la negru și la gri. Avem o mare problemă aici, iar, din păcate, din cauza taxării mari a muncii, avem milioane de salariați care au în cartea de muncă salarii minime pe economie. Unul din trei salariați apare ca plătit cu salariul minim pe economie, dar îmi este greu să cred că acestea sunt veniturile reale ale tuturor acestora. Statul este mulțumit că măcar colectează ceva de pe urma acestor salariați, dar nu face destul pentru a se asigura că antreprenorii ar avea avantaje mai mari dacă ar declara salariile reale, decât să își asume riscul plătirii unei părți a salariului acelui angajat „la negru”. Pentru orice antreprenor astăzi, însă, pentru a plăti un salariu net de 5.000 lei, să spunem, unui angajat, ar trebui să mai plătească statului încă aproape 4000 lei. Sunt 9000 de lei pe care el trebuie să îi atragă din economia reală și din care, azi își face calculul, asumându-și niște riscuri, poate susține doi angajați în loc de unul. Este adevărul!
Dacă însă până în anul 2028-2030 vom sta fără să facem nimic, atunci, da, acea apocalipsă profețită de analiști va veni, iar România în loc să pună bani la investiții, se va împrumuta pentru a plăti pensii și pentru a susține sistemul de sănătate. Numai că avem instrumente la îndemâna noastră. Ne lipsește, din păcate, încă, un dram de curaj să adresăm această problemă. Ne lipsește puțin mai multă preocupare și pentru viitor, nu numai pentru alegerile de mâine sau de poimâine.