Sunt liberal. Dreptul la libertate este un drept natural al omului, dat de la Dumnezeu, care nu poate fi răpit de nicio putere publică. Libertatea economică este o componentă esențială a libertății. Sunt categoric împotriva oricărei intervenții a guvernului care îngrădește libertatea economică. Sunt inamicul oricărei decizii guvernamentale care denaturează funcționarea mecanismelor pieței.
Impunerea de limite maxime ale adaosului la procesare, distribuție și comercializare reprezintă o încălcare grosolană a libertății economice și o gravă perturbare a liberei concurențe în economie.
Intenția guvernului de a impune prin OUG, din burtă, limite maxime ale câștigului pentru actorii economici care desfășoară activități de procesare, distribuție și comercializare arată ignoranța guvernanților în materie de economie și lipsa lor de respect față de libertatea economică și față de reglarea firească a pieței prin evoluția cererii și ofertei.
Nu toți procesatorii efectuează activități identice. Unii efectuează procesări mai complexe, mai costisitoare decât alții. Pentru unii adaosul maxim stabilit de guvern poate să fie mai mic decât costurile, pentru alții, care efectuează procesări mai simple și care practicau un adaos mai mic, va fi o ocazie de a se alinia imediat la adaosul maxim.
Despre adaosul maxim de 5% pe întreg lanțul de distribuție spun doar că este rupt complet de realitate.
În privința adaosului comercial, precizez că nu poate fi impus un plafon maxim. Există o varietate foarte mare de comercianți, care practică adaosuri diferite în funcție de mulți factori. Nu poți să impui același adaos pentru toți. Unii au investit mult și au costuri mari de amortizare. Alții au costuri pentru a asigura condiții de comercializare civilizate: parcări, aer condiționat, spații de depozitare moderne, iluminat specific, angajați mai bine pregătiți și plătiți etc. Este posibil ca pentru mulți comercianți adaosul maxim să fie mai mic decât costurile lor.
Și pentru procesatori și pentru distribuitori și pentru comercianți este posibil ca, dacă din produsele la care se impun plafoane maxime nu se mai obțin profituri, să nu mai aibă interesul de a procesa, distribui sau vinde produsele respective. Sau să continue să preia produsele respective, dar să își mențină profitabilitatea, crescând adaosurile la alte produse.
Chiar dacă ordonanța nu se referă la producători, cu siguranță ea va afecta negativ și producătorii, pentru că ei sunt dependenți pentru a își putea vinde produsele de relațiile economice cu procesatorii, distribuitorii și comercianții.
Ca să nu mai spun că statul este incapabil să verifice respectarea de toate companiile a limitelor maxime de adaos impuse și asta va duce la crearea unor rețele gri, care sunt specializate în „driblarea” regulilor și care vor specula conjunctura creată prin impunerea acestor reglementări pentru a obține câștiguri care nu vor intra pe radarele instituțiilor de control ale statului.
Și eu îmi doresc să scadă prețurile la produsele alimentare. Dar nu prin astfel de reglementări comuniste. Ci prin mecanisme specifice economiei de piață, ca stimularea producției, creșterea competitivității, reducerea fiscalității etc.
P.S. Ordonanța asta constituie un precedent periculos. Astăzi la alimente, mâine poate la case, poimâine la electrocasnice, răspoimâine la materiale de construcție și ne putem trezi într-o zi că libertatea economică a murit…