Asta face ca tânărul, care a împlinit deja 18 ani, să își sporească șansele de a fi cooptat în echipa mare, care se luptă pentru locurile fruntașe, în primul eșalon fotbalistic.
– La ce vârstă ai început fotbalul și ce te-a determinat să alegi această carieră? Ai avut înclinație și spre alte sporturi?
– La șapte ani am început cariera de fotbalist la Bârlad. Mi-a plăcut de mic fotbalul, m-a atras foarte mult și nu am vrut în nici un moment să fac alt sport.
–La Bârlad, cine te-a antrenat?
–Prima dată m-a antrenat nea Virgil Grigoraș. Eram mulțumit de mine, pot spune că eram printre cei mai buni din echipă, dar voiam să am meciuri în picioare pentru a crește în valoare. Pe atunci aveam mai mult antrenamente și puține meciuri.
– Când ai ajuns și în ce circumstanțe la Academia ”Gheorghe Hagi” ?
– Am ajuns în 2010 când aveam 12 ani. De la Bârlad m-am transferat la Vaslui, la echipa Sporting Vaslui, unde m-am antrenat trei ani sub comanda lui Cătălin Grigore, în perioada 2007-2010. Ulterior, am plecat cu echipa la un un turneu de pregătire la Suceava, cu Partizan Belgrad. M-a văzut un reprezentant al Academiei “Gheorghe Hagi” care mi-a propus să mă alătur echipei lor.
”A fost frumos să debutez cu două victorii”
– Pe ce post joci? Care sunt provocările tale în timpul unui meci?
– Joc pe postul de atacant lateral. Scopul meu este să destabilizez apărarea adversă, să dau goluri cât mai multe, dar și să-mi ajut colegii prin furnizarea a câtor mai multe pase și centrări utile.
– Care a fost cel mai puternic adversar întâlnit până acum?
– Formația Ajax Amsterdam, pe care am întâlnit-o acum șase ani, când am venit la academie. Am participat atunci la un turneu de pregătire în Olanda și m-a impresionat nivelul lor.
– În ce meci ai avut cel mai bun ranadament?
– În finala campionatului național la juniori D, în 2012. Am marcat un gol și m-am achitat foarte bine de celelalte sarcini prin care mi-am ajutat colegii pentru a câștiga cu 3 – 0 în fața juniorilor de la Atletico Arad.
– Când ai avut primul contact cu echipa națională de juniori? Ce asemănări și diferențe ai observat, de-a lungul timpului, în exprimarea în joc a adversarilor din alte țări?
– Crezi că un fotbalist român, care a trecut de vârsta junioratului, ar trebui să joace întâi în țară, sau să plece la o echipă din afară?
– Prima dată cred că ar trebui să joace în țară, să ajungă să debuteze în Liga I și să aibă meciuri în picioare în această competiție . Din punct de vedere fotbalistic sunt cerințe mai mari în alte țări, unde nivelul e mai ridicat. Poți progresa mai mult acolo, dar nu poți arde etapele.
Sub comanda lui Gheorghe Hagi, în Croația
– Care sunt obiectivele tale? Ce realizări ai avut până acum?
– Cu echipa mare ai luat contact până acum?
– Am participat la primul stagiu de pregătire al acestei ierni pentru echipa mare, FC Viitorul, care evoluează în Liga I. Am efectuat, sub comanda lui Gheorghe Hagi, un cantonament în Croația, timp de două săptămâni, în localitatea Medulin, în perioada 13 – 25 ianuarie. Sunt diferențe la forță mai mult. În rest, se pune accent pe aceleași lucruri ca și la juniori. Duminică după-amiază, am disputat finala “Arena Cup 2016” și am învins cu 2-1 (1-0) pe Lokomotiv Zagreb. Am mai fost în vară, în iunie, în cantonament de pregătire cu echipa mare, la Poiana Brașov.
– Ce echipa mare are un stil de joc pe placul tău? Dar jucător?
– FC Barcelona, pentru că are posesie multă și au un atac foarte bun. Iar ca jucători, Cristiano Ronaldo și Neymar. Amândoi au tehnică, viteză și forță de pătrundere prin care destabilizează apărarea adversă.
Fiecare zi, între școală și antrenamente
– Cum ai reușit să împaci școala cu fotbalul? Mai reușești în zilele de antrenament să ai și alte activități?
– Cum ar trebui fie un antrenor ideal pentru tine, ca să te pună în valoare pe teren?
– Ar trebui ca ședințele de pregătire să se axeze mai mult pe jocul cu mingea, să fie apropiat de mine , să îmi ofere încredere și să vorbească mult. Regulile tactice sunt foarte importante pentru a câștiga, pentru face un joc bun, în mod special pe faza defensivă . Dar în ultimii 30 de metri trebuie să fii lăsat să ai libertate, în mod special pentru jucătorii de profilul meu. La fel ca fotbaliștii mei preferați, și eu apelez la artificii tehnice, improvizații de moment, pe care antrenorul meu, Vasile Mănăilă, le acceptă. (A consemnat George PROCA)