Andrei Ciobanu, singurul bârlădean cooptat în Academia de Fotbal ”Gheorghe Hagi”

Andrei Ciobanu le oferă reale motive de mândrie și speranță bârlădenilor pasionați de fotbal și sportul de performanță. Jucătorul este singurul bârlădean cooptat în Academia de Fotbal ”Gheorghe Hagi”, unde reușește performanța de a fi campion an de an, din 2010 , de când s-a alăturat echipei de juniori.

Asta face ca tânărul, care a împlinit deja 18 ani, să își sporească șansele de a fi cooptat în echipa mare, care se luptă pentru locurile fruntașe, în primul eșalon fotbalistic.

– La ce vârstă ai început fotbalul și ce te-a determinat să alegi această carieră? Ai avut înclinație și spre alte sporturi?

– La șapte ani am început cariera de fotbalist la Bârlad. Mi-a plăcut de mic fotbalul, m-a atras foarte mult și nu am vrut în nici un moment să fac alt sport.

–La Bârlad, cine te-a antrenat?

–Prima dată m-a antrenat nea Virgil Grigoraș. Eram mulțumit de mine, pot spune că eram printre cei mai buni din echipă, dar voiam să am meciuri în picioare pentru a crește în valoare. Pe atunci aveam mai mult antrenamente și puține meciuri.

– Când ai ajuns și în ce circumstanțe la Academia ”Gheorghe Hagi” ?

– Am ajuns în 2010 când aveam 12 ani. De la Bârlad m-am transferat la Vaslui, la echipa Sporting Vaslui, unde m-am antrenat trei ani sub comanda lui Cătălin Grigore, în perioada 2007-2010. Ulterior, am plecat cu echipa la un un turneu de pregătire la Suceava, cu Partizan Belgrad. M-a văzut un reprezentant al Academiei “Gheorghe Hagi” care mi-a propus să mă alătur echipei lor.

”A fost frumos să debutez cu două victorii”

– Pe ce post joci? Care sunt provocările tale în timpul unui meci?

– Joc pe postul de atacant lateral. Scopul meu este să destabilizez apărarea adversă, să dau goluri cât mai multe, dar și să-mi ajut colegii prin furnizarea a câtor mai multe pase și centrări utile.

– Care a fost cel mai puternic adversar întâlnit până acum?

– Formația Ajax Amsterdam, pe care am întâlnit-o acum șase ani, când am venit la academie. Am participat atunci la un turneu de pregătire în Olanda și m-a impresionat nivelul lor.

– În ce meci ai avut cel mai bun ranadament?

– În finala campionatului național la juniori D, în 2012. Am marcat un gol și m-am achitat foarte bine de celelalte sarcini prin care mi-am ajutat colegii pentru a câștiga cu 3 – 0 în fața juniorilor de la Atletico Arad.

– Când ai avut primul contact cu echipa națională de juniori? Ce asemănări și diferențe ai observat, de-a lungul timpului, în exprimarea în joc a adversarilor din alte țări?

– În 2012, când am avut vârsta necesară pentru a participa la prima categorie de vârstă la juniori a echipei naționale, la U14. Am avut două meciuri cu Republica Moldova, la Galați, sub comanda domnului antrenor Florin Raduciou și am obținut victorii în ambele cu 3 – 1 și 2 – 1. A fost frumos să debutez cu două victorii și am simțit că mă ridic la nivelul așteptărilor, m-am acomodat ușor, pregătirea fiind la același nivel cu cea de la club. Juniorii din alte țări sunt mult mai puternici, fizic te domină, sunt agresivi, dar în celelalte aspecte ale jocului, nu sunt în mod obligatoriu peste noi.

– Crezi că un fotbalist român, care a trecut de vârsta junioratului, ar trebui să joace întâi în țară, sau să plece la o echipă din afară?

– Prima dată cred că ar trebui să joace în țară, să ajungă să debuteze în Liga I și să aibă meciuri în picioare în această competiție . Din punct de vedere fotbalistic sunt cerințe mai mari în alte țări, unde nivelul e mai ridicat. Poți progresa mai mult acolo, dar nu poți arde etapele.

Sub comanda lui Gheorghe Hagi, în Croația

– Care sunt obiectivele tale? Ce realizări ai avut până acum?

– Vreau să muncesc pentru a arăta că merit să debutez în Liga I. Și să luăm Campionatul Național de juniori, obiectivul nostru an de an. Până acum am reușit să câștig campionatul național la juniori D, C și B, iar anul acesta luptăm la categoria A, juniorii născuți în 1997 – 1998. Campionatul la juniori este pe categorii de vârstă, din doi în doi ani. Vreau, de asemenea, să ajungem cât mai departe în Youth League, competiția de Champions League la juniori. Anul acesta am participat, dar am pierdut, și nu ne-am mai calificat în fazele superioare. Am avut primele meciuri, tur – retur, cu formația FC Minsk, campioana U19 din Belarus de care am trecut cu 7 – 3. Am terminat la egalitate, scor 2 – 2, în deplasare, când am fost conduși încă din minutul 19 cu 2-0, dar am egalat și puteam chiar să învingem. Apoi, în retur, acasă, i-am bătut cu 5 – 1. În runda a doua i-am întâlnit pe cehii de la FC Pribram. În primul meci din deplasare, am avut câteva ocazii bune de gol, dar am pierdut cu 0 – 2. În retur, am obținut doar un egal, astfel că am fost eliminați din competiție. Dacă am fi câștigat, jucam în februarie turul următor.

– Cu echipa mare ai luat contact până acum?

– Am participat la primul stagiu de pregătire al acestei ierni pentru echipa mare, FC Viitorul, care evoluează în Liga I. Am efectuat, sub comanda lui Gheorghe Hagi, un cantonament în Croația, timp de două săptămâni, în localitatea Medulin, în perioada 13 – 25 ianuarie. Sunt diferențe la forță mai mult. În rest, se pune accent pe aceleași lucruri ca și la juniori. Duminică după-amiază, am disputat finala “Arena Cup 2016” și am învins cu 2-1 (1-0) pe Lokomotiv Zagreb. Am mai fost în vară, în iunie, în cantonament de pregătire cu echipa mare, la Poiana Brașov.

– Ce echipa mare are un stil de joc pe placul tău? Dar jucător?

– FC Barcelona, pentru că are posesie multă și au un atac foarte bun. Iar ca jucători, Cristiano Ronaldo și Neymar. Amândoi au tehnică, viteză și forță de pătrundere prin care destabilizează apărarea adversă.

Fiecare zi, între școală și antrenamente

– Cum ai reușit să împaci școala cu fotbalul? Mai reușești în zilele de antrenament să ai și alte activități?

– În fiecare dimineață merg la școală, iar după amiază merg la antrenament. Profesorii se raportează la calitatea mea de elev, nu am parte de un tratament diferit și nici nu simt că pierd pe latură educațională din cauza fotbalului. Zilnic dorm la prânz două ore, pentru a nu pierde din concentrare și forță fizică, după care am antrenament cu echipa. Mai merg la ping-pong sau tenis de câmp, ies în oraș la un suc, prin mall. Reușesc să am o viață obișnuită alături de prietenii mei și familie, în, paralel cu viața de sportiv.

– Cum ar trebui fie un antrenor ideal pentru tine, ca să te pună în valoare pe teren?

– Ar trebui ca ședințele de pregătire să se axeze mai mult pe jocul cu mingea, să fie apropiat de mine , să îmi ofere încredere și să vorbească mult. Regulile tactice sunt foarte importante pentru a câștiga, pentru face un joc bun, în mod special pe faza defensivă . Dar în ultimii 30 de metri trebuie să fii lăsat să ai libertate, în mod special pentru jucătorii de profilul meu. La fel ca fotbaliștii mei preferați, și eu apelez la artificii tehnice, improvizații de moment, pe care antrenorul meu, Vasile Mănăilă, le acceptă. (A consemnat George PROCA)